miercuri, 26 noiembrie 2008

I seek conclusion in all this confusion

Pe noptiera mea si pe biroul meu se gasesc urmatoarele carti:
Daniel Goleman- "Inteligenta Emotionala", Daniel Goleman cu Anne Mckee si Richard Boyatzis - "Inteligenta Emotionala in Leadership", Emil Ciroan - "Cartea Amagirilor", "Abilitati si Aptitudini Pefercte" de Andrew Floyer Acland, "La Sud de Granita, la vest de soare" si "Padurea Norvegiana" de Haruki Murakami si doua exmeplare din "Formula Fericirii" de Stefan Klein.

Si la ce folos?
Nu am terminat nici una. Sunt imprastiata in toate cate un pic si am nevoie de cate putin din fiecare in diferite momente. Sunt fragmentata si ma caut si ma adun si iar ma pierd si tot asa.
Timpul parca sta pe margine si zambeste cu statifactie la cat de usor ma pacaleste si se joaca cu simturile mele de orientare si de perceptie. Oamenii din jur isi joaca rolurile in continuare unii mai prost ca altii.
Eu....? Tot arunc foile pe care e scris scenariul plina de nemultumire si indignare, pana imi dau seama ca pana si atunci sunt foarte teatrala, si revin la normal, sau la ceea ce tot (re)definesc mereu ca fiind normalitate. Am grija insa sa nu ma plictisesc prea mult.

Pentru mine prima ninsoare anul acesta a venit dupa ce am stat inchisa vreo 6 ore intr-o camera discutand despre masura, echilibru, romantism, feminitate, fidelitate si relatii cu Aurora Liiceanu si inca doua doamne interesante in fata unui public tanar si rebel. Am ramas in cap cu eterna confruntare intre masculin si feminin, cu zambete si miros de fum de tigara si cu un ardei iute cadou.
De obicei presimt cand vine prima ninsoare, ma cuprinde o neliniste si o nerbdare si apoi cand in sfarsit incepe sa fulguiasca ma inunda un sentiment de fericire simplu si sincer. Anul asta...nu am presimtit, m-am uitat pe geam cu ochii mari la stratul deja asezat si la fulgi mari ce cadeau. Poate pentru ca nu eram acasa...

Un norisor de energie pozitiva a ramas in jurul meu pana cand realitatea l-a risipit. Imi zic ca totul este rezultatul comercialului si nimeni nu mai crede ce zice ci doar se bat campii cu gratie. Mai imi zic si ca...totul e relativ.
Nu stiu exact daca e lipsa de curaj, dar am impresia ca nu pot sau vreau sa ating nici macar un pic ceea ce ar putea fi ceva mai bine pentru mine.


Toata lumea a plecat, afara tot ninge, mi-e frig, inchei conversatia telefonica cu mama, raman singura si deschid prima coperta cartii primite:

"A fi zâna, adica TU, insemna sa te bucuri in fiecare zi de frumusetea si inteligenta ta! Cauta langa tine si vei gasi fericirea!"





Norah Jones - Are You...

joi, 13 noiembrie 2008

On fire


"reusesti sa provoci un interes viu, stimulativ, fara sa te descoperi...inciti , aţâţi , provoci, iei in deradere subiectele tabu, ironie fina, miscari calculate, inteligente...pe tine nu te poate satisface nimeni, esti din acea categorie...."





On Fire