sâmbătă, 25 aprilie 2009

Parfum de femeie


O femeie fara parfum e o femeie fara viitor.(Coco Chanel)

Poti spune multe despre o femeie, poti incerca descrieri ale aspectului sau, caracteristci ale vocii, poti vorbi despre personalitatea ei, despre modul in care isi poarta corpul, modul in care priveste, poti sa-i faci un portret, poti chiar sa-ti dai cu parerea despre ce si cum gandeste, dar cum vorbesti despre parfumul ei? Cum il surprinzi?
Nu am intalnit multe femei remarcabile pana acum (ceea ce inteleg eu prin remarcabil), as zice ca numarul acestora e 2. De la mama am invatat foarte multe,a facut si face foarte multe pentru mine, dar acum tot ce stiu este ca NU vreau sa ajung o femeie asa cum este ea. Nu vreau sa ajung defapt, ca nimeni altcineva, am doar...inspiratii.
Parfumul unei femei este tot ce este ea acum, in prezent, cand il simti, dar si ceea ce traiesti cand nu mai este prezenta fizic. Revin odata cu imaginile, gandurile, intamplarile si emotiile legate de o femeie, note de parfum, arome numai ale ei, nu neaparat identificabile cu cele deja cunoscute.
Parfumul tau, al meu ca femeie in devenire, al tuturor femeilor este dat de tot ceea ce ai facut, ceea ce ai fost, ceea ce esti si faci azi si ceea ce vei face maine. Oricat de mult ai incerca sa porti picaturilecele parfumate, aroma va fi cea a carcaterului si a lucurilor pe care le-ai realizat, al stilului pe care l-ai adoptat in tot acest timp. Pana la urma cred ca iei cate putin si din mirosul celor care iti sunt apropiati, mirosul prietenilor cu care te imbratisezi, al colegilor cu care dai mana, al barbatilor cu care te iubesti... Stiintic vorbind, am citit undeva ca se pot creea chiar dependente chimice legate de mirosul unei persoane.

I don't know why women want any of the things men have when one the things that women have is men.
Nu stiu, daca exista vreo ierarhizare intre barbati si femei, de fapt cred ca este o falsa problema, care insa se pare ca e luata prea in serios de majoritatea; si din pacate, as adauga.
Nu am definitii ale femeii pentru nici nu vreau sa incerc acest exercitiu, imi place idefinibilul si subintelesul vorbelor lui Coco; defapt existenta, definirea ta, inseumeaza trecutul, prezentul si viitorul, iar odata ce inchei masurarea temporala ramane...spiritul, parfumul (etimologia din latinescul per fumum insemnand prin fum), ceea ce ai insemnat pentru altii, ceea ce ai insemnat pentru lume.

Stiu prea putine eu, sau chiar nimic, dar in mod inevitabil ma transform in femeie si nu vreau sa fie o trecere intamplatoare. Ma las inspirata uneori de cele mai simple gesturi si de cele mai multe ori de femei. O astfel de amintire a unei inspiratii, este legata de o doamna care imi arata cu mandrie un podulet de lemn facut de ea, care a iesit un pic stamb, dar de care era foarte mandra, si care mi-a povestit cum a lucrat la el in fiecare zi, fiind luata peste picior de catre ceilalti "barbati ai casei". Simpla relatare a acestui fapt de catre mine acum si aici, nu are cum sa surprinda "prezenta", "parfumul" de atunci care m-a inspirat foarte tare, care mi-a dat pe moment acel imbold de care aveam nevoie pentru a avea curajul sa continui cu un lucru inceput. O lectie invatata care si azi ma inspira sa merg mai departe si sa cred in mine si care practic a intarit un mod de gandire., dar pe care nu pot sa o separ de parfmul acelei persoane, parfumul acelor momente.

O alta femeie despre am scris mai de mult, ramane un reper pentru mine in ceea ce insemna feminitate si a fi femeie, de la ea am invatat sa nu am false pudori, sa nu ma tem si sa traiesc expansiv. Parfumul ei, al acelui stil, al acelor ganduri este atat de prezent, desi ea nu mai este aici pe Pamant. E un parfum pe care il simt cand imi aranjez parul in oglinda, ca imbrac rochii sau fuste inflorate, cand sarut un barbat, cand raman singura, cand mi se pune un nod in gat in incercarea de a-mi opri lacrimile, cand ma uit la cer, cand vreau sa plec, cand port inele.

Eu...nu-mi permit sa nu am parfum.

La final, as vrea sa inchei tot cu Coco:
The most courageous act is still to think for yourself. Aloud.

miercuri, 22 aprilie 2009

I am not

man: - You drive me to distraction, little bird, my mind flies away, from reality to dream. Your song makes me weak, but happy. If only I could understand the words..

bird: - My words are sad, but speak the truth. All these songs, I sing of you.


man: - Nonetheless, I don't need to understand. You brighten my room everyday, with your colorful little body, and your sparkly voice. You see and listen to me.


bird: - The things I wish to see are greater than these walls. Human pride is weak. The higher it goes up, the higher it falls.


man: - You probably listened to my thoughts aloud so many times. Time is our enemy and yet, time has brought us close.


bird: - Time ended when I was put in this cage. Time is a context. You can't blame time.
man: - You've been a quiet witness of so many things. You must know me better than anyone else now..


bird: - What I know is of no use. The best of me that I give you refuse.
I never knew how much I need an echo, and how hard it is to find resonance for my toughts...

marți, 21 aprilie 2009

Nu pot sa inteleg de ce 80% dintre tipi cu care interactionez mai mult de 5 minute consecutiv simt nevoia sa mentioneze (intr-un context mai mult sau mai putin fortat) ca ei nu au degand sa se insoare pana pe la 30 de ani; asta fiind varsta medie pana la care te realizezi cumva material. Arat eu ca si cum as vrea sa ma casatoresc maine? Nu! Deci, bravo voua! Tine pentru tine si vezi-ti de cariera si economii!
Plus ca nu am nevoie de judecatiile astea "pretioase" despre viata, care nu fac decat sa denote o banalitate de nedescris si orientarea catre o realizare pe care eu oricum o inteleg in alt mod.

Si inca ceva: de cand vorbesc barbatii atat de mult? Si de unde nevoia asta de a parea atoatestiutor, de unde acest aer de superoritate si de sfatuitor omniscient? de unde atat preaplin, de unde dorinta asta de a demonsta cat de influent esti pentru ca-l stii si pe Gigel si pe Cimpcirel si mereu stii ce sfori se trag si cine ce "invarte", si repet, de unde atat debit verbal despre ce-i cu "ziua de azi", dar defapt despre ni-mic! (a se citi cu ton retoric)

Si daca tot am adus vorba,in general, ma deranjeaza si deja incepe sa ma agaseze stilul de a conversa al persoanelor care nu asculta efectiv raspunsul atunci cand iti adreseaza o intrebare. Ma enerveaza si genul ala de oameni "da, dar sa vezi mie ce mi s-a inamplat!" sau care mereu stiu prin ce treci, dar ei oricum au o alta poveste mult mai interesanta desi, tu nici macar nu ai ajuns la punctul culminant al expunerii tale.
Nu-mi pot explica asta mai simplu decat un complex de inferioritate profund ancorat in subconstient si o multime de frustrari adunate.
Nu vreau sa inchei cu vreun "stop! nu mai fiti asa enervanti!" pentru sunt constienta ca genul asta de oameni exista si vor mai exista si au si ei un loc sub soare; doar ca m-apucase durerea de cap si a trebuit sa scriu. Acum e mai bine. :)


NB: Nu sunt feminista si nici nu-mi place ideea.

vineri, 17 aprilie 2009



time's flying, life's flowing

never was mine, but everyone's and nobody's

a masochist of the heart searching

unfolding...

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Gând

Pornind de la faptul ca fiecare primeste in viata ceea ce merita (cand vine vorba de acele lucruri care trec dincolo de limita controlabilului) ma uit in jur si imi vine sa exclam celebra expresie (reactiva): Viata nu e dreapta! Si cand ajung in momentele astea limita, incerc sa gasesc tot in mine intelepciunea si imi amintesc ca defapt am prea putina incredere in VIATA, in echilibrul ei, sau cum este numit in sistemul filozofic brahmanic "karma".
Eu nu cred in reincarnare totusi; cred ca acel "what goes around, comes around" se intampla intr-o singura viata cu inceputul si sfarsitul ei aici, pe Pamant.

Apoi, ma intristez cumva, pentru ca imi dau seama cat de mult mai am pana sa devin un om cel putin decent, ca sa nu mai vorbesc despre un om bun in adevaratul sens al cuvantului. Imi dau seama ca este chiar prea indraznet si obraznic din partea mea sa ma intreb de ce nu am parte de anumite 'lucruri' sau de ce altii sunt mai favorizati (de soarta, de contexte, de oameni etc.), chiar si atunci cand, poate, mi se pare evident ca e nedrept, nepotrivit, nemeritat, nejustificat. Ma gandesc apoi ca nimeni nu e "norocos" fara motiv, chiar si cand e vorba de lucrurile care i se intampla sau le detine fara niciun efort;si revin la ideea ca persoana merita absolut tot, asa cum probabil merita si altele pe care eu nu am de unde sa le stiu.

Si mereu incerc sa-mi creez un sistem de referinta propriu, fara sa ma compar sau sa ma raportez la altceva/altcineva, modalitate care ma ajuta sa ma definesc si redefinesc in mod constant si zic eu realist. Astfel, de cate ori gasesc in mine buruieni sufletesti ma straduiesc sa le scot cu tot cu radacini pentru ca apoi sa le pun pentru ierbar la presat sa iasa tot sucul rautatii din ele si sa ramana doar o amintire uscata de colectie.


Si vine inevitabilul: "ce merit eu?". Exact tot ceea ce mi s-a intamplat pana acum, asta am lamurit (cel putin eu cu mine). De ce nu am reusit mai mult/mai bine? Pentru ca nu am meritat! Desi incepe sa se contureze un sitem de genul "recompensare si pedeapsa", lucrurile in esenta nu cred ca sunt mai complicate de atat.
Mica mea tragedie este ca: I've been a bitch!(glumesc...sau nu);doar ca imi dau seama ca as fi putut sa fiu pana acum o persoana mult mai buna,ca poate nu-i merit pe multi dintre cei pe care ii cunosc si-mi sunt apropiati, sau defapt,ca nu am meritat mai mult din ei pentru erau 'persoane bune', iar eu nu. Pe masura ce scriu, si incerc sa exprim cumva gandul asta al meu, realizez cat de patetic suna...dar nu ma mai deranjeaza asta de mult.
Stiu cliseul ca toti avem si bune si rele...insa eu, acum, declar razboi naturii umane din mine care scoate sentimentele negative, desigur un razboi nesfarsit. Pacea interioara e buna, dar cred ca una autentica nu exista daca atunci cand este nevoie nu te lupti cu propria-ti natura care are si ceva "divin", dar si ceva "josnic".

luni, 6 aprilie 2009

Simplu

Primavara Soarele se joacă în mâna ta
Mâine am să umplu cerul cu prostii...

Vreau de mult sa scriu despre oameni. Despre cei care ma inconjoara, despre tipologii, despre unicitate, despre falistate, despre bunatate, despre ipocrizie, despre visatori, despre pragmatici, despre...

Dar ajung la mamaie la sat si aici inteleg , macar pentru o clipa, cat de simplu e totul.

PS: sa ne concetram pe ce avem: I got my hair, I got my head/I got my brains, I got my ears/ I got my eyes, I got my nose'/I got my mouth, I got my smile'/I got my tongue, I got my chin'/I got my neck, I got my boobies/I got my heart, I got my soul/I got my back, I got my sex/ I got my arms, I got my hands/I got my fingers, Got my legs/I got my feet, I got my toes/I got my liver, Got my blood/ I've got life , I've got my freedom/ I've got the life! (vb. Ninei Simone)