Tot ce ne trebuie

Nota: Imi asum tot penibilul incercari ce va urma s-o fac.

Cred ca mi se pare doar mie, dar iubirea nu-i ceea ce cred mai toti oamenii ca e. Afectiunea e una, atasamentul este si el ceva, dar iubirea... La radio aud "I'm lost without your love and I won't survive", da e o metafora, dar eu tot incep sa cred ca nu despre asta e vorba. Si mi-e dificil sa incerc sa dau o definitie pentru ca ma simt depasita de complexitatea a ceea ce incerc sa cuprind. Eu cred ca iubirea e rara; la fel de rara ca momentele in care suntem capabili sa renuntam complet la noi. Si cand zic complet ma refer la sensul total, sincer si absolut.

In unele curente de gandire/filozifie se spune ca intelepciunea se poate atinge doar prin iubire. Si eu zic la fel, tocmai pentru ca mi se pare ca avem de strabatut un drum in care sa invatam pas cu pas ce e iubirea.

Nu cred ca iubirea "te loveste", poate ca se intampla asta cu pasiunea, curiozitatea sau instinctul, dar iubirea...

In alte perspective mai apropiate bisericii ortodoxe se vorbeste despre suferinta si faptul ca ea este necesara pentru a fi mantuit. Am sa dau si acestei idei credit. Nu vreau sa fac lucrurile complicate in mod gratuit, dar cred ca asa-numita "suferinta" face parte din viata, ne purifica, ne creste, ne invata sa deosebim binele de rau, ne aduce cu picioarele pe pamant, dar ne face si mai curajosi cand ne nom dori sa visam din nou; si, pana la urma, suferinta ne invata si sa iubim. Sau macar ne preda cate o lectie.

De asta imi place poezia, de asta imi place simfonia, arta... ofera doar stimuli pentru a percepe un mesaj asa cum il putem simti. Gasesc justificata acea amiguitate si subiectivismul lor pentru ca sunt izvorate din cele mai pure si puternice sentimente pe care nu le poti incadra in concret si atunci intervine talentul si matifestarea sa artistica.

Ma plec...

In momentele cand ma simt mica, atat de mica incat n-as fi, atunci, paradoxal ma simt mai puternica, mai linistita.

Cand stiu ca oricat as vrea, oricat m-as perpeli, nu pot avea ce-mi doresc cel mai mult, aflu ca nu trebuie sa folosesc superlative pentru dorinte si ca totul este exact asa cum trebuie sa fie.

Atunci cand vreau totul, cand nu-mi ajunge, cand cer in plus, cand simt lipsa unui surplus, atunci sunt mai pustie si mai goala ca oricand.

Ma pierd mai des decat ma aflu, dar ma intreb mereu.

Ca să poţi să te fii, stai locului şi sfinţeşte-l, iar în călătorie trimite-ţi numai ochiul.

Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia. Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moştenit vreo umbră de arbore. Sădeşte-te tu însuţi, dacă nu s-a sădit pentru tine! Fii strămoş, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot.

N-am rabdare si ma consum ca o mina ce mazgaleste cate putin pe foi neincepute.

Ma analizez cel mai mult, cel mai felurit, ma cert, ma uit, ma las, ma chem, ma alung, ma urasc, ma iubesc, ma mint, ma critic, incerc in cerc sa ma inteleg, sa ma accept, sa fiu.

Dacă vrei să existe cinste şi curăţenie, fii chiar tu însuţi cinstit şi curat.

Degetele mele simt, dar mai putin decat sufletul, care calatoreste, se indragosteste, se amaraste, se inveseleste, tanjeste. Da, tanjeste... Ce cuvant. Dur, poate greu de acceptat pentru un om orgolios, dar un cuvant atat de frumos si potrivit.

Când seara s-ar face gri, Nu te-ai mai putea stăpâni...

Desi ar parea ca astept, eu nu mai astept nimic. Eu sunt mica, mica, dar atat de puternica si pot sa cred -in primul rand in mine, in rest, nu ma mai astept la nimic. Dar voi iubi mai mult, voi zambi si mai mult. Asa naiv cum suna.

Nu trăim decât o singură dată şi numai o singură viaţă.
A avea un ideal înseamnă a avea oglindă.
Într-un ideal te speli ca-ntr-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când accepţi să fii.

1. Realize that you are employed by an organization to obtain results for that organization. You are not employed to like what you do, or to be acknowledged. Consider those just ‘bonuses’. Focus on the work itself and do your best to obtain the results you need to. The fact that you work to the best of your abilities has intrinsic value in itself. Choose to be peacefully content and train you mind-heart to produce joy when you do things with a sincere intention to do well. Remember that “a rose is beautiful whether someone looks at it or not”.

2. Remember that you are not your function, your work, your ‘success’/'failure’. Step aside from your identification with what you do and how you feel in the moment. You are many mind-events moments, and the life energy inside you, which makes these moments possible, is different than the life circumstances you experience. What kind of person do you prefer to be? Right action builds more being and being with awareness leads to right action. Is there a type of action that is ‘always’ right? Maybe the will to do, with joy and contentment, whatever needs to be done to obtain the expected results, without expectations about the nature of the results. The data obtained through an experiment can be called a success or a failure. Or they can be called nothing and be seen as mere data.

John C. Maxwell’s perspective – “The whole idea of motivation is a trap. Forget motivation. Just do it. Exercise, lose weight, test your blood sugar, or whatever. Do it without motivation. And then, guess what? After you start doing the thing, that’s when the motivation comes and makes it easy for you to keep on doing it.”

Imi doresc

Ma trezesc dorindu-mi foarte multe lucruri, majoritatea dintre ele nefiid realizabile prea usor sau chiar foarte greu. Si nu e drept, stiu. As putea sa-mi doresc doar sa fiu sanatoasa si sa vad lumina soarelui. Si in sufletul meu am realizat cat de important e un lucru simplu pe care pana la un moment dat il iei ca ceva banal. E momentul asta al sarbatorii pe care il respect ca pe orice mister, moment in care toti se gandesc la cum sa fie mai generosi, un moment in care incerci sa iti purifici sufletul macar putin, dar eu ma amarasc ca o visina pentru nu pot sa-mi implinesc vise mai mari sau mai marunte.

Nu pot sa merg nici macar pana la nenorocita aia de Budapesta, care-i colea; vreau sa vad lumea si efectiv sunt depasita financiar si contextual ( adica nu am cu cine si nici un alt scop care sa ma duca pe alte taramuri). Si astea-s motivele aparente, pentru ca stiu ca este vorba si despre curajul meu de a face ceva in privinta asta oricat de greu mi-ar fi si oricat de multe bariere (proprii si externe) ar trebui sa daram.Visez la New York si la Tokyo de curand, visez la peisaje exotice si linistite si ma straduiesc sa nu transform in frustrari aceste dorinte si perspectiva lor slaba de implinire. Si obosesc uneori si simt cum incolteste oftica si mai mult tristetea ca am sa raman asa tare neimplinita. Daca ar fi sa ma autoacuz de lipsa rabdarii sau a maturitatii, nu as fii prea vehementa pentru ca as putea sa astept, sa am rabdare, dar daca as avea macar o perspectiva timida ca viitorul va fi tangetial cu dorintele mele. Ma gandesc ca nu merit, ca nu fac nimic concret in sensul asta si doar stau in fund si ma plang si ma gandesc ca nu vreau sa ma cert urat cu ai mei. Cred ca sunt toate astea, dar si faptul ca efectiv mi-e frica, ca ma simt singura in visele mele si nici nu mai cred in mine.

Mi-am cumparat 2 sutiene si mai vreau sa-mi cumpar unu (foarte frivol stiu) si i le-am aratat cu ochi veseli mamei, care mi-a zis ca nu stiu sa-mi pastrez banii, ca asa toti ne dorim multe lucruri dar nu se poate... trebuie sa ne limitam. Si iaca-asa am fost eu crescuta si cum am tendinta deja bine cunoscuta mie sa fac fix invers, sunt total impotriva limitarii. Eu ma hranesc din bucurii mici, imi place sa economisesc, dar simt ca ma ofilesc daca imi tot aman implinirea dorintelor, simt ca mi se duce viata. De fapt, habar n-am de viata, ca e pe zile si ma tem ca o sa ajung la un punct cu vreo cateva economii in care sa ma intreb de ce n-am facut aia sau cealalta si sa fie prea tarziu pentru vreo recuperare. Asa ca sa-mi fie cu iertare ca nu vreau sa fiu prea chibzuita si sa-mi fie rusine ca nici acum nu mi-am cumparat o carte despre care am scris pe blog de mult "Jurnalul unei fete greu de multumit", al carui titlu incheie sugestiv acesta vaicareala.

Am notat aici ca sa citesc peste ceva timp sa vad daca tot asa neimplinita am ramas si eventual sa imi reanimez dorintele.

Endless

To love is to suffer. To avoid suffering one must not love. But then one suffers from not loving. Therefore to love is to suffer, not to love is to suffer. To suffer is to sufer. To be happy is to love. To be happy then is to suffer. But suffering makes one unhappy. Therefore, to be unhappy one must love, or love to suffer, or suffer from too much happiness. I hope your're getting this down.

- Woody Allen

Viitorul unei amintiri excelente