Please be something else!

Despre mine

How fickle my heart and how woozy my eyes
I struggle to find any truth in your lies,
And now my heart stumbles on things I don't know
My weakness I feel I must finally show.

Lend me your hand and we'll conquer them all
But lend me your heart and I'll just let you fall,
Lend me your eyes I can change what you see
But your soul you must keep, totally free.

In these bodies we will live,
in these bodies we will die
Where you invest your love,
you invest your life.

Cu funda-n par

Mi-am amintit o scena din prima zi de scoala in clasa I, eu eram cea mai mica din clasa si probabil dintre toti cei adunati acolo. Aveam sase ani si imi amintesc perfect un baiat care statea cu mainile buzunar cu o atitudine foarte increzatoare si le zicea tuturor ca el are 8 ani. Avea un aer de Colombo cu parul castaniu valvoi si se plimba nonsalant printre noi ceilalti care stateam alinianti cumiti. Era de la A, eu de la C.

Anul asta mi-am pus funda ca in clasa I, am dansat cu oameni noi si m-am uitat pe cer pana s-au stins stelele si zorii au luminat pe afara, dar nu si in visele mele. Nu cred ca stiu mai multe ca in acea prima zi de scoala, tot m-as uita lung dupa un tip cu spirit de "know-it-all" si cu aer de detectiv iscoditor. Simt ca n-am nimic pentru totdeauna si ca am sa raman doar cu pozele astea din amintirle mele si-as vrea sa las dorurile in urma dintr-o rasuflare si sa pot primi tot ce-i nou ca pe o urmare firesca, caci se pare ca asa e sa fie pentru mine.

Cantecul asta da bine cu blogul asta penibil al meu plin de smiorcaieli si revelatii de doi bani.

I need to save myself.

Nu mai sunt tramvaie in Constanta. Si tramvaiele astea fac zgomot, dar parca sunt si ele parte din personalitatea unui oras, parca-i dau asa o grandoare, fie ea si de suprafata. Aveam momentele mele in tramvai; tramvaiele sunt si mistico-magice daca ai destula imaginatie si vointa. Gandurile mele taiate metalic sub rotile alunecand pe sine si zdranganitul gemurilor rasunand in urechi. Era ca un fel de masina de tocat griji, sau poate vise. M-am mai simtit asa cand mergeam la drum lung cu masina; ma uitam in urma si vedeam decorul micsorandu-se si marcajele de pe sosea fugind pe langa mine. Doar miscarea asta grabita, indepartarea de un punct fix pe mine ma elibereaza nu stiu precis de ce anume, dar ceva este. Poate de cate putin din mine.

The ability to look away and keep me close, at the same time.

If two people are meant to be together, eventually they ll find their way back.