Gradini si povesti

Nu mai cred in povesti si nu mai sper in perfectiune, desi ambele raman subiecte ale fascinatiei mele. Nu mai cred in ele pentru mine pentru ca in jur cred ca se intampla povesti cu adevarat tragice sau minunate, fie exclusiv, fie alternativ. As citi si as scrie povesti intr-una, prefer imaginatia realitatii oricand. Poate ca e vremea de afara, dar m-am saturat de gri si beton. Imi vine sa iau niste creioane colorate sa mazgalesc eu putin peisajul, ah si mi-ar trebui si o guma mare si buna, plus talent la desenat...
As vrea sa intalnesc oameni din astia care sa nu dea doi bani pe realitate, care sa nu se mai framante atat cu grijile maselor. Asta fara sa fie complet rupti de societate, insa sa fie capabili sa se detaseze si sa inventeze prin imaginatie ceva mult mai frumos: sa faca o poezie, sa cante un cantec, sa faca un desen, sa zica o gluma, sa confenctineze din hartie un urs cu limba scoasa... si asa, dar ASA mai departe. In mod ciudat ma simt singura, sau poate nu-i atat de ciudat, poate ca doar nu-mi gasesc locul de-o vreme. Poate nimeni si nimic nu ma multumeste, poate imi doresc foarte multe de la oameni, de la mine sau poate nu pot sa vad si sa inteleg inca simplitatea. Ma straduiesc. Poate trebuie sa-mi fac o gradina verde undeva si sa am cativa vecini de treaba, asta imi suna tare bine acum ca si proiectie in viitor. Si apoi sa merg prin lume colo-colo sa vizitez alte gradini frumoase sa facem schimb de rasaduri si seminte. Da.

Josh Ritter - Love Is Making Its Way Back Home from Josh Ritter on Vimeo.