Heaven

"Iarta-ma, tata, caci acesta era locul in care fugeam dimineata si ma ascundeam, de oras, de masini, de oameni, de tot. Departe...si totusi aproape, pentru a reveni in caz ca...Era locul in care mergeam pentru ca mi se parea ca pentru mine e prea mult si nu intelegeam cum de tu mai suporti. Era locul despre care as fi vrut sa iti spun si pe care cu siguranta l-ai fi privit ca pe un colt de rai. Acum stii exact cum este acolo... " [link]

*

for all the unfinished situations

for all the things left unsaid

for all the things that I don't understand

for everything and everyone that I should never forget

for life and its way of flowing

for all the great people I know

for the miracles I make and assist

for the peace I need

because I just had to arrive that night in Bucharest

beause I'm soo protected from above and around

because I'm proud

because I don't have regrets

beause I can't be mean

because I have my teasures that go beyond material

because people scare me sometimes and I don't know what I am anymore

beause I simply know and feel

For me, because I'm great.

Thank you,

Zâna...

Dupa ce alergi, ma?

V-am anunţat că lecţia aceasta va fi despre fotbal şi despre cuvintele pe care le ştiţi datorită acestui sport. Înainte de a vă da cuvintele, vă fac o mărturisire personală. Am jucat şi eu fotbal, acum vreo cincizeci de ani şi cea mai bună lecţie din viaţă am primit-o de la antrenorul de-atunci al echipei de juniori Tricolor, unde jucam. Antrenorul se numea Traian Paraschivescu, dar lumea îi zicea Litră, căci era mărunţel. La un meci cu echipa Val-vârtej (vedeţi ce nume frumoase erau pe atunci, nu ca Chimia R. Vâlcea sau Siderurgistul), antrenorul Litră mă pusese să joc ca extremă stângă. El stătea pe tuşă şi ne urmărea cum jucăm. La un moment dat am primit o pasă cam lungă şi înaltă. Mi-am făcut socoteala că nu pot ajunge mingea şi am rămas pe loc. Litră m-a strigat de pe tuşă: Fugi după minge, măgarule! N-ai să faci nimic în viaţă!

M-am lăsat de fotbal, am mai jucat puţin tenis. Pe urmă m-am apucat serios de carte. Am avut profesori buni, atât în ţară, cât şi în străinătate, ba mi s-a părut că învăţ mare lucru de la ei. (...)

Dar într-o zi, târziu, mi-am amintit de vorba lui Litră şi mi-am zis: or fi fost bune şi lecţiile filosofilor, dar tot mai bună a fost lecţia lui Litră. Căci ştiţi ce m-a învăţat el atunci? M-a învăţat că în viaţă trebuie să alergi şi după mingile pe care nu eşti sigur că le prinzi. Altminteri, nu faci nimic în viaţă, sau fac alţii din tine ce vor ei.

Am venit acum la Snagov ca să scriu o carte ceva mai bună decât am putut scrie până acum: este un fel de minge pe care nu ştiu dacă am să o prind. Dar dacă o prind, mă gândesc să dedic cartea nu vreunui profesor din trecut, ci lui Litră. Fiindcă el, antrenorul, m-a învăţat să alerg şi după mingi imposibile.

(Constantin Noica, Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, Introducere la studiul limbii engleze - Introducere la conjugarea verbului a trebui

Shine on you crazy diamond

"Tu ce trebuie sa faci cu viata profesionala este sa nu pierzi timpul! Trebuie sa faci ceva in campul muncii, sa vezi cum se castiga banii, sa-i muncesti , sa-i vezi cum se cheltuiesc. Trebuie sa cunosti multi oameni, sa traiesti cat mai multe experiente, sa nu te temi de ele, sunt drumul prin care trebuie sa treci pana vei ajunge sa-ti gasesti locul, fie si temporar...pentru ca mai apoi cautarea sa fie reluata. Vei avea parte exact de ceea ce poti duce, daca o sa fie greu inseamana ca esti suficuent de puternica pentru a le trai. Go out there and live it!
Nu sunt materialist, dar nici ipocrit, succesul in plan preofesional il masori in bani, in profit!
E simplu! Nu inseamna sa nu faci ce-ti place de dragul profitului, dar si daca-ti place mult meseria ta si nu castigi bine, undeva gresesti.
Pai da, normal ca asta nu inseamna fericire! Vorbeam de succes profesional parca...

Iar pe plan personal, trebuie sa-ti gasesti un baiat destept si sa faci sex. Punct!
Cam asta e, altfel te complici aiurea...pana la 26 de ani cel putin, nu are rost.

Cand ne intalnim?"

until my lips no longer feel no more...

"Trebuie să trăiești foarte delicat pentru că altfel nu are niciun haz!"





Amy MacDonald - Run

I seek conclusion in all this confusion

Pe noptiera mea si pe biroul meu se gasesc urmatoarele carti:
Daniel Goleman- "Inteligenta Emotionala", Daniel Goleman cu Anne Mckee si Richard Boyatzis - "Inteligenta Emotionala in Leadership", Emil Ciroan - "Cartea Amagirilor", "Abilitati si Aptitudini Pefercte" de Andrew Floyer Acland, "La Sud de Granita, la vest de soare" si "Padurea Norvegiana" de Haruki Murakami si doua exmeplare din "Formula Fericirii" de Stefan Klein.
Si la ce folos?
Nu am terminat nici una. Sunt imprastiata in toate cate un pic si am nevoie de cate putin din fiecare in diferite momente. Sunt fragmentata si ma caut si ma adun si iar ma pierd si tot asa.
Timpul parca sta pe margine si zambeste cu statifactie la cat de usor ma pacaleste si se joaca cu simturile mele de orientare si de perceptie. Oamenii din jur isi joaca rolurile in continuare unii mai prost ca altii.
Eu....? Tot arunc foile pe care e scris scenariul plina de nemultumire si indignare, pana imi dau seama ca pana si atunci sunt foarte teatrala, si revin la normal, sau la ceea ce tot (re)definesc mereu ca fiind normalitate. Am grija insa sa nu ma plictisesc prea mult.

Pentru mine prima ninsoare anul acesta a venit dupa ce am stat inchisa vreo 6 ore intr-o camera discutand despre masura, echilibru, romantism, feminitate, fidelitate si relatii cu Aurora Liiceanu si inca doua doamne interesante in fata unui public tanar si rebel. Am ramas in cap cu eterna confruntare intre masculin si feminin, cu zambete si miros de fum de tigara si cu un ardei iute cadou.
De obicei presimt cand vine prima ninsoare, ma cuprinde o neliniste si o nerbdare si apoi cand in sfarsit incepe sa fulguiasca ma inunda un sentiment de fericire simplu si sincer. Anul asta...nu am presimtit, m-am uitat pe geam cu ochii mari la stratul deja asezat si la fulgi mari ce cadeau. Poate pentru ca nu eram acasa...

Un norisor de energie pozitiva a ramas in jurul meu pana cand realitatea l-a risipit. Imi zic ca totul este rezultatul comercialului si nimeni nu mai crede ce zice ci doar se bat campii cu gratie. Mai imi zic si ca...totul e relativ.
Nu stiu exact daca e lipsa de curaj, dar am impresia ca nu pot sau vreau sa ating nici macar un pic ceea ce ar putea fi ceva mai bine pentru mine.

Toata lumea a plecat, afara tot ninge, mi-e frig, inchei conversatia telefonica cu mama, raman singura si deschid prima coperta cartii primite:

"A fi zâna, adica TU, insemna sa te bucuri in fiecare zi de frumusetea si inteligenta ta! Cauta langa tine si vei gasi fericirea!"





Norah Jones - Are You...

On fire

"reusesti sa provoci un interes viu, stimulativ, fara sa te descoperi...inciti , aţâţi , provoci, iei in deradere subiectele tabu, ironie fina, miscari calculate, inteligente...pe tine nu te poate satisface nimeni, esti din acea categorie...."

On Fire