Fairy-ta-le

Many times upon a time

There was a man who loved a woman.

Many times upon a time

There was a woman who loved a man.

Many times upon a time

There was a man and there was a woman

Who did not love the ones who loved them.

Once upon a time

Perhaps only once

A man and a woman who loved each other.

Robert Desnos

Momente importante

Apasa clanta, impinge usa si odata cu ea aerul mai rece, pentru a patrunde din nou pe holul sufocant. Trecerea simbolica catre orice va urma. Nici un chip familiar nu se zarea, asa ca vocea a inceput sa vorbeasca in interior deodata, dar despre nimic concret. "Care sunt momentele importante?" "Ce conteza in momentele astea?"."- Uite poseta!, ii zice cineva. "-Da, poseta...". Interior:"Sa sun?" Asa face toata lumea...sa-i sun pe oamenii care se gandesc la mine..."
Se indreapta usor catre capatul holului unde era mai multa lumina, mai mult aer. "Toate gandurile astea...am sa sun si am sa-i zic lui mama ca fost bine, nu ce simt, la fel lui tata. Am noroc, am...sau? Poate cele mai mari tristeti stau in spatele aprentelor normale si nu chiar in tragediile cele mai evidente."
Inca un pas cu telefonul in mana, inca un pas si niste ganduri: "ce naibii faci in momentele importante? cum le recunosti? cine zice? doar simti ca te sufoca pana peste cap pentru ca nu poti sa vezi dincolo de ele? Mereu oamenii au vrut sa marcheze momente: sa mancam, sa bem, sa ne sunam, sa ne inconjuram de iubirea celor din jur, prea mult spus..poate doar de prezenta unora. Momentul important ti-l cladesti cu atata atentie, il planifici, il regizezi uneori...trebuie sa fie perfect! Oricum trebuie marcat si mai ales trebuie impartasit. De ce nu suni cand te trezesti de dimineata si nu mai sti ce zi e pentru cateva minute? Momente marcante, importante...momente...etape. Ce-ar fi sa suni sa spui 'ma simt ca dracu'! si nu stiu de ce', asta nu e un moment important..Oamenii pentru care contez..."
Arunca o privire telefonului si intr-o clipa, cu o miscare hotarata, il izbeste de pamant cu toata forta din bratul drept. Bucatele de plastic se imprastie pe podea, tastatura a patinat vreun metru pana langa un scaun...toti se opresc din forfota la auzul zgmotului si se uita catre sursa ce l-a produs. "Ce-ai patit? Cum a fost acolo?", intreaba cineva. Se uita catre ei, zambeste, imbraca un chip senin si raspunde: "Excelent!"

Discurs - absolvire '09

Dragi colegi, onorati profesori, prieteni si parinti


Asisitam la debutul unei noi ere.Un moment al timpurilor noastre in care nu ne mai desfasuram activitatile constransi de granitele nationale, este timpul in care informatia este transmisa cu viteza conexiunilor creierului, astazi toate domeniile stiintifice arata o dezvoltare si o interconectare cum nu s-a mai vazut pana acum. Astazi cand tehnologia schimba comportamente si scocietati, cand Lumea devine un "sat mai mare", cand comportamentul uman devine un produs, cand pacea si razboiul devin produse, e o lume inca plina de probleme, dar oare este ea si mai constienta de greselile trecutului?

In contextul acesta, al unui mediu global in continua schimbare la o viteza ametitoare, noi ne aflam acum in Romania, Constanta - un oras cu o populatie de 310 468 persoane (minus 1, adica eu care nu sunt inregistrata in evidenta populatiei), cu 5 universitati si peste 50 000 studenti anual. Suntem intr-o universitate de doar 19 ani vechime.

Care este rolul acestei institutii? Care ar fi rolul meu ca profesor? Cum as putea realiza acesta meserie in cel mai bun mod cu putinta? Cum imi influentez studentii? care este nevoie externa a societii pe care o indeplinesc? --- Am inceput facultatea de 3 ani, si in acest timp nu am simtit in niciun fel si in nicun moment ca aceste intrebari s-ar formula in mintea profesorilor mei, sau ca le-ar acorda vreo valoare...

Pentru o tara si un oras care se afla in continua tranzitie si dezvoltare, care este in permanenta cautare de resursa umana bine calificata, care doreste sa acceseze fonduri europene, care contribuie la mentinerea pacii in lume...nu am simtit in niciun moment intentia profesorilor nostrii de a oferii si a dezvolta ceea ce se numeste leadership.

Termenul este strain atat profesorilor cat si studentilor.( ce exceptiile de rigoare si Da! il gasiti in DEX-ul din 2007)

Profesorii nu ofera informatii de baza despe cum invata adultii. Cateodata ma simt ca intr-o pestera primitiva unde presupusul lider al grupului incerca sa deseneze o sculptura pe perte pentru a-i invata pe celilalti cum sa manance bine...

Profesori care vin la cursuri cu materiale didactice care arata incredibil de similar de la un an la altul, dictandu-le , adica cititdu-le si cateodata avand un monolog liber...Fara niciun altfel de logistica, sau activare a functiilor creierului, fara a fi nevoie de opinii individuale, fara nici o intentie sau plan de a-l invata pe student o lectie in timpul cursului pentru ca acestia sa nu studieze singur cu maxim o zi inainte de examen...
Nicio intentie de a dezvolta abilitati practice, de a face mai mult decat a petrece timpul livrand niste informatii pe cale orala care de altfel (vorba intaiului om in stat) pot fi gasite cu usurinta pe internet. Nici o intetie de a fi un exemplu...un mentor, un coach.

Pe de alta parte suntem mandrii de onorabilii nostrii oameni de stiinta, intelectuali foarte apreciati...profesori, doctori si alte titulaturi. Se pare ca insa sunt prea intelectuali pentru a-si face meseria.

Nu pentru bani, nu pentru statut, nu pentru putere, nu pentru ca nu stiu sa faca altceva...ci pentru a "crea" oameni independeti si capabili, care pot da forma lumii in care traim, care pot decide viata pe care o vor duce neoptii si stranepotii lor. Nu am simtit ca este constientizata acesta stare de fapt. Nu am vazut pic de pasiune pentru ceea ce se presupune a fi unul dintre cele mai importante roluri in societate.

Nu pot sa inteleg avaria, ipocrizia si lipsa de integritate in exercitatrea acestei meseri, Ba nu, rectific: Nu pot sa o tolerez! Va transforma in nulitati, in primul rand ca oameni si implicit ca practicanti al unei profesii.

Jocurile politice sunt mai importante decat a preda bine, independeta financiara si narcisismul intelectual sunt mai presus decat a schimba in bine un student, de a avea o discutie individuala cu el, de ai oferi un sfat.

Cum este posibil ca termeni precum inteligenta, coruptia, ignorantia, educatia si incompetenta si multi alti termeni sa stea unul langa altul si mai mult, cum pot ei sa se lege pentru a oferi leadership societatii?

Stau aici alaturi de colegii mei, la sfrasitul a ceea ce ar fi trebuit sa fie "perioada in care ne pregatim pentru viata". Totusi, foarte putini dintre ei, (chiar si cei cu notele cele mai mari) au vreo idee despre ceea ce vor face in urmatoarele luni, in urmatorul an sau peste 5 ani. Nici macar o imagine vaga a unei viziuni. Majoritatea dintre ei nici nu se cunosc pe sine. Nu si-au pus niciodata intrebarile potrivite pentru ca nimeni nu i-a indrumat sa o faca; abia daca isi cunosc propriile valori si principii. Nu au pasit in afara acelui "minim ncesar", dar asta si pentru ca nimeni nu le-a aratat ca se poate mai mult. Nu le pasa de probelemele globale, nici macar de cele locale. Nu au un drum al carierei clar pe care sa-l urmeze, si o parte nu au lucrat niciodata si nu au foat la nicun interviu. Abia daca pot produce ganduri originale, pentru ca au fost "invatati" sa nu o faca. Studieaza pentru examene cu o zi sau doaua inainte ca acesta sa aibe loc, perioada in care cuvantul "studiu" sau "invatat" este folosit in cel mai gresit mod cu putinta.

As fi vrut sa am cuvinte de multumire... Insa cursurile si cartile pe care le-am citit in acesti ani si invatarea nu fost decat niste acte solitare sau de voluntariat. Mi-ar fi placut sa asist la un eveniment de absolvire in care liderii studentilor sa fie cu adevarat capabili sa tina un discurs de absolvire. Mi-ar fi placut sa am consditii mai bune si mai salubre in universitate, mi-ar fi placut ca profesorii sa nu ne mai subestimeze intelectual, mi-ar fi placut sa fi avut cursurile actualizate cu cerintele curente, mi-ar fi placut sa fiu intr-adevar indrumata sa-mi concep licenta si nu plimbata pe drumuri dupa profesor sau macar odata sa discut cu acesta despre fondul lucrarii si nu despre forma, mi-as fi dorit ca incompetenta, avaria si corputia sa fie inlocuite cu o cursa catre performanta.

Si da...mi-as fi dorit ca acest discurs sa fi fost rostit...chiar atunci...la ceremonia de absolvire...ar fi fost ca aroma unui dezinfectant puternic impotriva mirosului infect de ipocrizie adunat acolo, intr-o universitate mediocra, dar,si mai grav, lipsita de integritate.

LE.:

Ada milea-Ra-ta-ta

E si asta un fel de prostitutie...spune cealalta eu care sta pe marginea scaunului si asteapta sa devin iar lucida.
Picioarele mele se desfac automat in fata incontestabilitatii falice a faptului ca niciodata nu am fost altfel decat singura...Da. E un fel de prostitutie. Ma daruiesc oricui imi da o doza din viata sa proprie. Un halucinogen care sa ma faca sa ma gandesc la altceva.
La altceva decat la faptul ca viata e ca o lama de cutit- stralucitoare si taioasa- pe care o strang in brate cu putere pentru placerea stralucirii, dar mai ales pentru placerea sangerarii...

cu drag,
Lulu

comments are off

Cerceilor mei desperecheați

(sursa foto: www.tricksbox.ro)

Dragii mei cercei desperecheati, sa stiti ca va pretuiesc foarte mult, poate chiar mai mult decat pe cei care se afla in perechi(inca). M-am decis sa va colectionez, asa singurei fara pereche, pentru ca pana la urma nu e vina vostra ca eu va pierd in nestire, va uit pe un colt de cada, sau pe vreo noptiera ce nu e a mea. Nu stiu unde se afla perechile vostre, pe sub care pat, prin ce nisip udat de mare, prin ce casa, prin ce buzunar...poate va voi gasi o noua intrebuintare alaturi de ceilalti ce au ramas singuri. Cine zice ca celalat trebuie sa arate la fel ca sa va fie pereche?

Poate ca printre altii la fel ca voi, adica desperecheati, veti deveni iar veseli si veti forma o frumuoasa colectie a reprezentatilor singulari ai unei perechi, o colectie care pretuieste in primul rand unicitatea, reinventand astfel sensul cuvantului 'singuratate'.

Eu va inteleg sa stiti, va sunt recunoscatoare ca ati fost alaturi de mine, atarnand de urechi sclipitori si/sau colorati. Atatea amintiri si momente puteti pastra in voi, o varietate atat de mare de stari puteti completa sau poate chiar schimba.Am avut o perioada in care am renuntat total la voi(si la orice fel de bijuterii), dar acum ma intorc la vechea mea pasiune (Thanks Ana, for bringing that back!), dar mai ales pentru voi cei fara pereche!

Dupa ce alergi, ma?

V-am anunţat că lecţia aceasta va fi despre fotbal şi despre cuvintele pe care le ştiţi datorită acestui sport. Înainte de a vă da cuvintele, vă fac o mărturisire personală. Am jucat şi eu fotbal, acum vreo cincizeci de ani şi cea mai bună lecţie din viaţă am primit-o de la antrenorul de-atunci al echipei de juniori Tricolor, unde jucam. Antrenorul se numea Traian Paraschivescu, dar lumea îi zicea Litră, căci era mărunţel. La un meci cu echipa Val-vârtej (vedeţi ce nume frumoase erau pe atunci, nu ca Chimia R. Vâlcea sau Siderurgistul), antrenorul Litră mă pusese să joc ca extremă stângă. El stătea pe tuşă şi ne urmărea cum jucăm. La un moment dat am primit o pasă cam lungă şi înaltă. Mi-am făcut socoteala că nu pot ajunge mingea şi am rămas pe loc. Litră m-a strigat de pe tuşă: Fugi după minge, măgarule! N-ai să faci nimic în viaţă!

M-am lăsat de fotbal, am mai jucat puţin tenis. Pe urmă m-am apucat serios de carte. Am avut profesori buni, atât în ţară, cât şi în străinătate, ba mi s-a părut că învăţ mare lucru de la ei. (...)

Dar într-o zi, târziu, mi-am amintit de vorba lui Litră şi mi-am zis: or fi fost bune şi lecţiile filosofilor, dar tot mai bună a fost lecţia lui Litră. Căci ştiţi ce m-a învăţat el atunci? M-a învăţat că în viaţă trebuie să alergi şi după mingile pe care nu eşti sigur că le prinzi. Altminteri, nu faci nimic în viaţă, sau fac alţii din tine ce vor ei.

Am venit acum la Snagov ca să scriu o carte ceva mai bună decât am putut scrie până acum: este un fel de minge pe care nu ştiu dacă am să o prind. Dar dacă o prind, mă gândesc să dedic cartea nu vreunui profesor din trecut, ci lui Litră. Fiindcă el, antrenorul, m-a învăţat să alerg şi după mingi imposibile.

(Constantin Noica, Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, Introducere la studiul limbii engleze - Introducere la conjugarea verbului a trebui

On fire

"reusesti sa provoci un interes viu, stimulativ, fara sa te descoperi...inciti , aţâţi , provoci, iei in deradere subiectele tabu, ironie fina, miscari calculate, inteligente...pe tine nu te poate satisface nimeni, esti din acea categorie...."

On Fire

Puține femei au totul

"Buna dimineata!", imi spune el pe la ora 6 dupa-amiaza. Ies pe terasa de la etaj si port o conversatie in care, inevitabil, vor aparea si oi. Cel mai probabil din tufisuri. :)

Am descoperit cat de simplu functionez. Am nevoie doar de cateva lucruri ca sa fiu fericita: sex, apa si umor. Exact in ordinea asta. Nu vreau respect, incredere, fidelitate, diamante si alte bullshit-uri de-astea. Sunt usor nimfomana insa cu astea 3. :))

cu drag,
Lulu

Absurdism

Domnița se legăna pe o pânză de păianjen.
Și fiindcă ea nu se rupea l-a chemat pe păianjen și l-a întrebat de ce nu se rupe. Păianjenul i-a spus că era un blestem în familia lui, o genă afurisită din care ieșeau numai pânze tari. Ceea ce făcea ca în loc de musculițe să prindă numai elefanți. Și ăștia erau imenși, ce să facă un biet păianjen cu niște elefanți? Îți piere tot cheful de sadisme și de ronțăială.
Dintr-una-ntr-alta, Domnița ajunse la Spiderman. Auzise păianjenul de așa un individ? Vag.
Ce, și dumnealui tot de elefanți avea parte? A, nu, Spiderman deviase puțin de la rasa lui de bază, se ținea de prostiile omenești.
Nu, păianjenul nu știa dacă prostia la om e mai mare decât la păianjen. Dar la porc? De ce porc. A, păi nu știa păianjenul că există și Spiderpig?
Păianjenul își făcu cruce, se învenină din toate puterile, și într-un moment de poftă, o-nțepă pe Domnița, iar apoi leșină de rușine. Domnița leșină și ea de oftică.
Și rămaseră așa leșinați până în episodul următor pe care n-o să-l mai scrie nimeni.




MoloKo - Fun For Me

Who waits forever anyway?

Daca dumnezeu ar fi un cuplu si i-am face o poza inainte de a judeca urmatorul pacatos, asta ar fi poza.


Queen - Who wants to live forever

până aici mi-a fost

sunt atat de aproape de(un) departe
pe cat ma departez de(un) realitate
perpetuu lumea mea neexistand
ma voi feri mereu de fulgerul comunitatii
va fi cred ( devenind mai buna ) tot la fel
de inaccesibila precum a fost mai ieri
gandit astfel la (un) maine neschimbat
petrecut pe drumul intoarcerii
la doar 24 de ore distanta peste umar
daca maine m-as trezi ieri
stiind ca azi s-a intamplat
pana aici mi-a fost
si (doar) in veci mi-ar reusi sa nu-mi mai fie.

daca ma intrebi, inseamna ca nu trebuie sa stii
daca ma provoci… nu-mi apreciezi discretia.

de nu reuşeşti să(-mi) vorbeşti
…nu mă înţelege!

Poveste

Long-story-short...el era barbatul cu cea mai frumoasa umbra, mai mult decat clara, era perfecta.
si totusi acest om nu era fericit.
umbra dansa charleston, iar el se balanganea in ritm de salsa.
umbra tinea cu rapidul, cand el tinea cu dinamo. femeile nu il priveau in ochi, ci in umbra. ii venea sa tipe, din tot adancul corpului lui plin de dorinte. umbra in schimb tacea si il privea intelegatoare, fara sa-l judece.
in schimb, in cea mai adanca bezna, umbra se ridica din pamant si il lua la brat, ducandu-l spre lumina.

si totusi acest om nu era fericit.
intr-o zi intunecata de toamna s-a spanzurat. umbra a ramas lipita de podea uitandu-se neputincioasa la corpul ce se legana. cand l-au coborat din streang, oamenii au vazut ca umbra a nu s-a clintit din loc. a ramas impietrita pe podea, o pata neagra si clara. apoi au pus o cruce la capataiul umbrei, iar corpul a fost ars la crematoriu.

se asteapta ca umbra sa se ridice din clipa in clipa.

For all those for whom money was no motive

I want to thank you for making me a little more sure, a little more wise and courageous.

I won't stop here
I won't be still until the Sun sets
On us all...



Faithless Music matters

Introducing Sanda Weigl

Prin diverse si ciudate, dar dragute legaturi am ajuns la unul din cele mai frumoase bloguri din cate am vazut eu pana acum. click! :)
Aici am descoperit un gen muzical absolut superb si o artista uimitoare. Mi-a placut de cum am auzit primele acorduri, iar combinatia si abordarea mi se par extrem de interesante si reusite.

In bezna ingnorantei in care ma aflu, nu auzisem pana acum despre acesta Sanda Weigl si nici de interpretarile sale jazz ale unor melodii celebre lautaresti.

Este si sunt exact asa: fericire si cantec in timpul constatarii vietii si a toturor concluziilor gresite si grabite, tristete cu zambetul pe buze, visare, ritm, traire, nebunie.



Sanda Weigl - Anii mei si tineretea

Pozitie versus Sens

E foarte ciudat cum in situatii de criza (crizele mele sunt dese si autodeclansate), memoria selecteaza unele informatii care, desi vagi sau incomplete au un fel de efect revelator.
Astfel ieri noapte, in mijlocul unei discutii cu un prieten, mi-am amintit de ceva foarte voalat de la orele de fizica din liceu. Ceea ce in mintea mea era formulat drept teoria incertitudinii era de fapt,(asa cum am descoperit ulterior in urma unei mici cerecetari), Principiul Incertitudinii, un principiu al teoriei cuantice, formulat in 1927 de Werner Heisenberg. Acesta postuleaza imposibilitatea determinarii precise si simultane a unor parametri. Impulsul si pozitia unei particule, energia si coordonata temporala corespunzatoare acelei energii sunt doua cite doua, astfel de parametri.
Rigurozitatea cit mai mare a determinarii unuia dintre ei va atrage dupa sine imposibilitatea determinarii precise a celui de-al doilea.

Daca, spre exemplu, se poate determina cu probabilitate maxima impulsul unei particule elementare, probabilitatea ca si pozitia ei sa fie cunoscuta scade la minim. Mai simplu spus nu poti sti si pozitia unui obiect si directia in care el se misca in mod simultan, si extrapoland, cred ca se poate pune si omul sub aceleasi considerente.
Astfel am ajuns sa ma intreb foarte profund ce imi doresc eu sa determin mai precis- pozitia unui om sau sensul in care el evolueaza.
Desi nu mi-am formulat foarte clar niste argumente pentru fiecare ipoteza in parte tind sa cred ca ceea ce ma intereseaza mai mult e sensul de evolutie.

Am visat ca eram ceruta in casatorie cu o carte.

Era o carte nu foarte mare, destul de groasa, cu coperti cartonate, dar a caror culoare nu o pot numi, desi mi-o amintesc perfect (cred acum ca oamenii nu au descoperit toate culorile).
Am deschis cartea si avea foile goale, nescrise.




Portishead - music to fuck to

reclama:

zmeul si fat-frumos se bat. 3 zile si 3 nopti. in sabii, in palose, in sulite , pentru ca toate se rup, frang, sparg...in fine...ideea e ca se bat, pe sub un pod ceva.

o pasarica ciripeste.

zmeul ii cere sa-i aduca in cioc o gura de apa vie, si daca ii aduce gura in cioc, o sa-i dea pasaricii un cuib/regat/barbati/ochiul lui fat-frumos/etc...in fine....

pasarica se executa. bam bam. aduce apa'n cioc. i-o da zmeului.

zmeul incepe sa-i dea caft mai mult lu' fat...neinteresant.

fat-frumos vede si el un animal : de preferat pasare, si il/o roaga sa-i aduca ceva mai bun daca se poate, ma'ntelegi? decat apa vie. fara prea multe ocolisuri ii promite luna de pe cer, furata biensur de zmeu, motivul discordiei +/- ileana cosanzeana...

animalul/pasarea whatever..se executa, bam bam. si-i aduce o gura de red bull.

apoi au trait fericiti pana la adanci batranetzuri,bla-bla, fat-frumos l-a batut pe zmeu, animalul/pasarea se presupune ca s-a ales cu recompensa, da' nu asta e problema noastra , ci ca : red bull bate zmeii. sau ca voi sunteti feti-frumosi daca beti red-bull.

in fine...

Asa ca mine

Fiecare om se crede deosebit, special, mai altfel, mai cu moț. Nimeni ar zice ca e doar un om banal, comun, inca unu in plus. E normal pana la urma...

Eu despre mine pot spune ca sunt o nemernica, si asta nu pentru ca m-ar diferentia prea tare de majoritatea oamenilor. Si nu condamn pe nimeni daca nu sunt iubita.
Inteleg foarte bine si cateodata mi-as face un fel de anti-reclama sau un avertisment, si nu vorba de pishologie inversa sau alte lucruri subliminale.


Nu ma iubi pentru ca nu stiu sa iubesc inapoi. Sunt o egocentrista care vrea mereu prea mult si numai pentru ea.
Nu ma iubi pentru ca sunt prea ambitioasa si uit de oameni, de mine si de sentimente si ma intereseaza doar rezultatul final.
Nu ma iubi pentru ca sunt o lasa, nu as recunoaste niciodata ca am gresit si ma contrazic la infinit.
Nu ma iubi pentru ca sunt vesnic nemultumita si fortez mereu limita in goana mea dupa pefectiune.
Nu ma iubi pentru ca nu stiu sa recunosc si sa apreciez munca celor din jur.
Nu ma iubi pentru ca imi fac uneori mama sa planga cu atitudinea mea.
Nu ma iubi pentru ca nu stiu sa ma comport rational mereu. Uneori sunt prea slaba iar uneori imi pierd controlul.
Nu ma iubi pentru ca ma enervez foarte repede si las prea putin de la mine.
Nu ma iubi pentru ca sunt prea orgolioasa si mandra.
NU ma iubi pentru ca nu-mi place sa ma alint mereu in public si sa spun dulcegarii.
Nu ma iubi pentru ca eu nu fac declaratii de dragoste.
Nu ma iubi pentru ca pentru ca vorbesc prea mult, iar cateodata nu sunt in stare sa zic ce trebuie si cand trebuie.
Nu ma iubi pentru ca sunt prea cerebrala si nu-mi ascult inima.
Nu ma iubi pentru tolerez prea putin la comportamentul oamenilor din jur.
Nu ma iubi pentru ca accept prea greu ajutor si ma cred mereu mai desteapta.
Nu ma iubi pentru ca nu mai sunt in stare sa pastrez legatura cu pietenii din copilarie (tot de la mandire mi se trage).
Nu ma iubi pentru ca nu stiu sa-mi fac timp liber.
Nu ma iubi pentru ca nu imi place sa fiu imbratisata cand mi-e prea clad si am nevoie de mult aer si spatiu.
Nu ma iubi pentru ca nu am rabdare, sunt foarte incapatanata, pentru ca ma agit si ma consum.
Nu ma iubi pentru ca ma plang prea mult.
Nu ma iubi pentru ca ma gandesc la prea multe probleme si ma stressez prea repede.
Nu ma iubi pentru ca sunt virgulista si am obsesii uneori.
Nu ma iubi pentru ca cel putin odata pe zi ma gandesc cum scap de taica-meu.
Nu ma iubi pentru ca nu am curaj sa imi infrunt toate trairile.
Nu ma iubi pentru ca imi place mereu sa complic lucrurile.
Nu ma iubi pentru ca ma cred o Zana care poate face orice.
Nu ma iubi pentru ca nu stiu sa-mi arat sentimentele si nici nu sunt o fire geloasa.
Nu ma iubi pentru ca visele mele s-au mutat toate undeva in alt oras si impart chiria.
Nu ma iubi pentru ca sunt prea mandra sa dau un telefon sau sa deschid o usa.
Nu ma iubi pentru mereu cred ca imi trebuie ceva mai bun.
Nu ma iubi pentru ca pun la suflet prea usor toate nimicurile.
Nu ma iubi pentru ca ma intind mereu pe partea cea mai mare a patului.
Nu ma iubi pentru ca am gusturi scumpe si nu stiu sa fiu economa.
Nu ma iubi pentru ca mereu caut revelatii si am asteptari prea mari.
Nu ma iubi pentru ca am nevoie de prea multa atentie si ofer prea putina.
Nu ma iubi pentru ca nu cred ca sunt prea "intreaga la minte".
Nu ma iubi pentru ca ma inversunez mereu si vad totul ca o lupta.
Nu ma iubi pentru ca ma ascund cand plang, pentru ca nu parea vulnerabila.
Nu ma iubi pentru ca nu sunt in stare sa scriu toate motivele aici.
Nu ma iubi pentru ca mint.

Nu ma iubi pentru ca nu cred in iubire.

Chasing....what?

Masina alearga pe un drum laturalnic cu 113 km/h.
Drumul laturalnic sta pe loc si se uita nedumerit la masina. Masina accelereaza pe drumul laturalnic si ajunge la neverosimila viteza de 130km/h. Drumul laturalnic isi spune ca deja gluma s-a ingrosat. Masina e absolut dementa, are 150 km/h si inca mai poate. Drumul laturalnic isi cheama un prieten si o pun la cale de o intersectie. Masina e surprinsa de rascruce, franeaza brusc si se opreste. Drumurile laturalnice zambesc complice si se indreapta zambind fiecare in zarea lui. Masina isi da seama de greseala si merge mai departe cu precautie.
Baga de seama.


PS: Obsesia muzicala a zilei


Faithless-Addictive