Confesiunile unui om mic

Sunt mica-mica, dar depinde la ce ma raportez.
Ma intreb: de ce mereu trebuie sa existe un sistem de referinta?

Acum de exemplu, pot spune sunt mica si atat,fara sa fie nevoie sa ma raportez la nimic. sunt exact ca furnica aia care nu vede mai departe de grauntele ei.
dar dupa ce ca sunt mica mai si fug repede. la naiba, cu fuga asta de realitate!

cand esti mic si vezi foarte putin in fata ta, te avanti cu un fel de ambitie oarba asa,si chiar daca te lovesti, te ridici, te scuturi de praf si iar te arunci! si iar cazi, si iar te ridici si iar te arunci...si tot asa pana te ia durerea de cap si ameteala de la atatea lovituri,ca musculitele care se izbesc de geam in mod repetat si indarjit.
in astfel de cazuri te poti pacali asa de usor ca esti ambitios doar cand faci toate astea.

la fel, cand esti mic, te prinde vartejul foarte repede si te trezesti ca nu mai poti scapa din el, odata ce a prins o viteza prea mare risti sa fii aruncat de pe orbita prea brusc si prea departe, aparent ajutat de ceea ce am numi in fizica vectorul viteza v1.

tot cand esti mic, te ametesti repede, te imbeti cu iluzii(ce expresie ratata si cliseica...) si pierzi controlul, astfel ajungi sa uiti unde te afli si de ce...si traiectoria ta isi pierde din directie si mai rau, din sens.

cand esti mic te ia vantul usor si te poarta aiurea si la inceput iti place, pana cand iti aduci aminte cat de mic esti si cat de putin te poti impotrivi.

o observatie: cu cat esti mai mic cu atat te plangi mai mult.
cu atat ai o gura mai mare si plangacioasa(care creste invers proportional cu dimensiunea ta)si te victimizezi in micimea ta de mic ce esti! micule care esti tu mic! - ah! si iata (in exemplul altaurat)! te certi pe tine foarte des. asta ar fi o observatie la observatie!
Si uite asa creste gura mare care se vaicareste pana cand tu nu te mai vezi deloc.
Asta e urat, e cel mai urat!

cand esti mic, nu mai contezi tu pentru tine, desi tot cu tine te iei mereu la intrecere. cand esti mic te sacrifici si devi chiar masochist, pentru ca ai impresia ca asa devi mai bun, mai sigur si poate nu vei mai fi atat de neputincios. desigur...te amgesti.

se poate sa ajungi mic, fiind coplesit de exterior, de un mediu oarecare...care daca te vede cu "potential" incepe sa "manance" din tine si astfel, dimensiunile tale scad vazand cu ochii.(ochii cui?)

cand esti mic vezi cum toate eforturile tale sunt in zadar si cat de usor se poate pierde totul intr-o secunda.

cand esti mic inveti cand sa fii umil si ce inseamna asta.

cand esti mic, devi inevitabil(conform expresiei) si rau. dar devi si trisit si singur, si atunci cand esti mic toate starile astea sunt exagerate.cand esti mic vezi lucurile distorsionat si supradimensionat.

cand esti mic vrei sa fii observat. si tocmai pentru ca stii ca esti mic te straduiesti foarte tare si tinzi sa intreci anumite limite si sa exagerezi.

Si cand ajungi un om asa mic asa cum sunt eu acum, iti dai seama ca ori te micsorezi in continuare pana cand o sa dispari de tot, ori...hmm...nu mai stiu aici, ma mai gandesc.



firma - pe marginea prapastiei

Poveste

Long-story-short...el era barbatul cu cea mai frumoasa umbra, mai mult decat clara, era perfecta.
si totusi acest om nu era fericit.
umbra dansa charleston, iar el se balanganea in ritm de salsa.
umbra tinea cu rapidul, cand el tinea cu dinamo. femeile nu il priveau in ochi, ci in umbra. ii venea sa tipe, din tot adancul corpului lui plin de dorinte. umbra in schimb tacea si il privea intelegatoare, fara sa-l judece.
in schimb, in cea mai adanca bezna, umbra se ridica din pamant si il lua la brat, ducandu-l spre lumina.

si totusi acest om nu era fericit.
intr-o zi intunecata de toamna s-a spanzurat. umbra a ramas lipita de podea uitandu-se neputincioasa la corpul ce se legana. cand l-au coborat din streang, oamenii au vazut ca umbra a nu s-a clintit din loc. a ramas impietrita pe podea, o pata neagra si clara. apoi au pus o cruce la capataiul umbrei, iar corpul a fost ars la crematoriu.

se asteapta ca umbra sa se ridice din clipa in clipa.

For all those for whom money was no motive

I want to thank you for making me a little more sure, a little more wise and courageous.

I won't stop here
I won't be still until the Sun sets
On us all...



Faithless Music matters

Introducing Sanda Weigl

Prin diverse si ciudate, dar dragute legaturi am ajuns la unul din cele mai frumoase bloguri din cate am vazut eu pana acum. click! :)
Aici am descoperit un gen muzical absolut superb si o artista uimitoare. Mi-a placut de cum am auzit primele acorduri, iar combinatia si abordarea mi se par extrem de interesante si reusite.

In bezna ingnorantei in care ma aflu, nu auzisem pana acum despre acesta Sanda Weigl si nici de interpretarile sale jazz ale unor melodii celebre lautaresti.

Este si sunt exact asa: fericire si cantec in timpul constatarii vietii si a toturor concluziilor gresite si grabite, tristete cu zambetul pe buze, visare, ritm, traire, nebunie.



Sanda Weigl - Anii mei si tineretea

Pozitie versus Sens

E foarte ciudat cum in situatii de criza (crizele mele sunt dese si autodeclansate), memoria selecteaza unele informatii care, desi vagi sau incomplete au un fel de efect revelator.
Astfel ieri noapte, in mijlocul unei discutii cu un prieten, mi-am amintit de ceva foarte voalat de la orele de fizica din liceu. Ceea ce in mintea mea era formulat drept teoria incertitudinii era de fapt,(asa cum am descoperit ulterior in urma unei mici cerecetari), Principiul Incertitudinii, un principiu al teoriei cuantice, formulat in 1927 de Werner Heisenberg. Acesta postuleaza imposibilitatea determinarii precise si simultane a unor parametri. Impulsul si pozitia unei particule, energia si coordonata temporala corespunzatoare acelei energii sunt doua cite doua, astfel de parametri.
Rigurozitatea cit mai mare a determinarii unuia dintre ei va atrage dupa sine imposibilitatea determinarii precise a celui de-al doilea.

Daca, spre exemplu, se poate determina cu probabilitate maxima impulsul unei particule elementare, probabilitatea ca si pozitia ei sa fie cunoscuta scade la minim. Mai simplu spus nu poti sti si pozitia unui obiect si directia in care el se misca in mod simultan, si extrapoland, cred ca se poate pune si omul sub aceleasi considerente.
Astfel am ajuns sa ma intreb foarte profund ce imi doresc eu sa determin mai precis- pozitia unui om sau sensul in care el evolueaza.
Desi nu mi-am formulat foarte clar niste argumente pentru fiecare ipoteza in parte tind sa cred ca ceea ce ma intereseaza mai mult e sensul de evolutie.

Am visat ca eram ceruta in casatorie cu o carte.

Era o carte nu foarte mare, destul de groasa, cu coperti cartonate, dar a caror culoare nu o pot numi, desi mi-o amintesc perfect (cred acum ca oamenii nu au descoperit toate culorile).
Am deschis cartea si avea foile goale, nescrise.




Portishead - music to fuck to