Sannya - Part I

"Act as if it is real life and live as if it is acting."

Sannyas happens only to a very few, rare human beings. Love is ordinary; it happens to animals, to birds, even to trees. It is nothing special. Religion is absolutely supernatural: it surpasses your instinctive world. But our hearts are not functioning, and the head cannot work in the place of the heart*.

My sannyas is spontaneity, living moment to moment without any prefabricated discipline, living with the unknown, not exactly knowing where you are going. Because if you know already where you are going you are dead. Then life runs in a mechanical way. A life should be a flow from the known towards the unknown. One should be dying each moment to the known so the unknown can penetrate you. And only the unknown liberates.

Only the heart is courageous enough to take a jump into the unknown, into the unfamiliar. But with the unfamiliar open up millions of possibilities. With the unknown you start growing. With the known you go on moving in circles.

Be a little heartful, not so thoughtful.

To me, the sannyasin is one who lives life like an actor. If someone wants to blossom in sannyas living in the thick of the world, he should cease to be a doer and become an actor, become a witness. He should live in the thick of life, play his role, and at the same time be a witness to it, but in no way should he be deeply involved in his role, be attached to it, He should cross the river in a way that his feet remain untouched by the water. It is, however, difficult to cross a river without letting the water touch your feet, but it is quite possible to live in the world without getting involved in it, without being tied to it.

The two skeletons in the corner closet were grumbling about the heat, the dust, the boredom.

"What are we staying here for anyhow?" one asked.

"Damned if I know," the second skeleton answered. "I would leave in a minute if I had any guts."

~ inspired by Osho

*the heart- suflet

Fata din gumilastic

Este o fata tare ciudata si simpatica in acelasi timp. Fiind din gumilastic are proprietatea de a se deforma cu mare usrinta in urma actiunii unei forte exterioare. Insa, personalitate puternica,sau poate doar plina de incapatanare, nu accepta schimbarea din partea oricarui factor extern, asa ca de cele mai multe ori revine la forma intiala. Se bazeaza mereu pe ajutorul gravitatiei, desi ea nu stie ca asa se numeste acea forta care mereu o salveaza,asa ca topaie pe unde i se pare ei mai neumblat si mai dificil.

Asemenea unui modelino, joaca cu fata de gumilastic este de cele mai multe ori distractiva. Unii modeleaza mai fin, altii trag violent de material din prima. Dupa ce incep sa se obisnuiasca,le tot vine sa stranga si sa rasucesca pentru irezistibila senzatie de a deforma un material elastic si pentru ca stiu ca nu i se intampla nimic,ca nu o doare si ca mai devreme sau mai tarziu recapata o forma normala. Dar numai ea stie cum e sa umbli cu urechile marite ca ale lui Dumbo sau nasul turtit si rosu, ca nu mai vorbim de greutatea de a se deplasa cand picioarele si mainile-s impleticite. Si alteori, deformarile nu sunt vizibile in exterior toate, doar uneori!

Fata de gumilastic cauta un loc unde sa se poata intinde cat de mult vrea ea, ar vrea ca sa inalneasca oameni care sa nu abuzeze de natura ei, ar vrea sa fie protejata uneori de deformari mai dureroase chiar daca are capacitatea de a-si reveni.

Totusui, cred ca cel mai tare ar vrea sa fie iubita mult, apreciata si protejata, poate asa se va transforma intr-o fata din...

Dar pana atunci, probabil va trece mult timp sau poate ca nu va veni niciodata vremea aceea si ea se va transforma in cel mai dur gumilastic, aprope de piatra.

Intre timp sa nu mai pierdem timpul, zice ea, si sa mergem asa in lume topaind, ca nu-s din gumilastic degeaba, si n-am nevoie de cineva sa-mi tina geanta, sa-mi faca complimente, care sa-mi plateasca cina sau o calatorie exotica de ziua mea, care sa ma apere de frig sau de golani (o sa invat kung-fu, pe bune! tine si de cald,da!), nici de cineva care sa rada la glumele mele, sau cineva care sa-mi mangaie parul cand sta ondulat, nici cineva de care sa ma tin sa n-alunec sau cineva care sa ma astepte oricat si care sa nu se supere niciodata pe mine, nici cineva care sa-mi zica ca defapt e bine cand eu cred ca e rau, ca pot atunci cand cred nu pot, nici cineva care sa ma vrea atunci cand nimeni nu vrea, care sa-mi sa-mi asculte toate prostiile si sa creada macar pentru o clipa ca-s cea mai extraodinara fiinta de pe pamant.

Stiu ca suna ca si cum nu ar vorbi serios,de parca ar face o lista de dorinte negate,ca prea le-a enumerat exact si cu patos,si pana la urma ce om normal nu si-ar dori asa ceva?; dar dimpotriva, ea nici sa se gandeste prea des la toate astea,vrea doar sa zambeasca,sa fie usoara si libera si zau ca e adevarat, fata din gumilastic chiar exista!