joi, 29 ianuarie 2009

Eu o inteleg pe Angelina Jolie


Stiu, nu m-a intrebat nimeni. Si ce daca? :)
Sunt oameni care nasc controversa pentru ca 'nu sunt normali', nu fac ceea ce se asteapta lumea sa faca, sunt criticati, arati cu degetul si cel mai adesea etichetati. Imi dau seama ca imi plac oamenii astia foarte mult. Cine-i cine sa spuna ce e normal si ce nu, pana la urma?

Spuneam de Angelia Jolie ca o inteleg. Cand era mai tanara suprindea prin faptul ca avea prea de multe si ciudate tatuaje si o atitudine dubioasa fata de barbati si femei in acelasi timp.Poate pentru ca in adancul meu mi-ar fi placut sa am si eu un tatuaj, sau poate pentru ca a stiut ea cum sa isi exprime personalitatea, dar nu cred ca o facea numai ca sa atraga atentia, mi s-a parut ca a transmis o doza destul de mare de autenticitate. Acum e criticata ca adopta prea multi copii, ca a ajuns la 'fabulosul' numar de 8. Pe langa faptul ca 8 e cifra mea preferata, mi se pare de-a dreptul minunat sa adopti copii si sa le oferi viata mai buna. E modul ei de a face ceva care sa conteze cu adevarat. Mi se pare ca doar un om foarte altruist si cu o minte deschisa ar putea sa faca asa ceva. Nu e vorba numai de bani aici, cu siguranta, pentru ca oameni cu bani sunt extrem de multi, insa majoritatea aleg sa faca donatii si sa nu se 'complice'. Generozitatea cea mai de pret se reflecta insa prin cat de mult oferi din tine, din sufletul tau, iar adoptia este un fapt cat se poate de graitor. Ca sa nu mai vorbesc despre actiunile si proiectele pe care la intreprins in Namibia.

Oamenii de genul asta, sunt cei carora lumea le zambeste mai mereu, dar sunt irezistibil de reali, poate prea sinceri, pentru a nu starni discutii despre 'cum se poate sa aibe atata indrazneala', cand defapt e vorba despre curaj. Sunt acele persoane care creeaza 'treduri' de la gandire, moda, stil de viata, atitudine. Lumea ii critica si se scandalizeaza, insa in adancul lor si-ar dori sa fie ca ei. Si de cele mai multe ori nu rezulta decat copii nereusite, care imprumuta o idee fara sa o inteleaga, sau poarta o haina care nu ii avantajeza. That happens in current life, and with celebrities. Am intalnit astfel oameni uimitori in viata de zi cu zi, fara sa fie in atentia publicului, cei drept putini, pentru ca majoritatea sunt doar o colectie de gesturi si idei imprumutate fara nici un pic de stil, autenticitate si naturalete.

'Angelica', nu e un model pentru mine, insa sunt lucruri pe care le apreciez la oameni, de la nebunia de a sparge tipare, indrazneala de a fi autentic impotriva cerintelor si a preconceptiilor, de fi considerat ciudat de catre marea multime, pana la generozitatea sincera si pura de a da cat mai mult din tine, calitate care sa se remarce prin profunzime, impact si continuitate.

luni, 26 ianuarie 2009

We´re restless hearted, not the chained and bound

'Slave to love...'
Intelegeam versul cantat ca 'slave to life', si mi se parea chiar profund si plin de semnificatie. Tot ceea ce avem cu adevarat e viata, si intr-un fel, paradoxal suntem captivi si fara scapare in libertatea nostra indusa (si nu mereu inteleasa) de a face ce putem mai bun din ea.

Tot legat de viata am mai auzit 'o vorba' care m-a pus pe ganduri: 'istoria unei vieti este istoria unui esec'. Dur, revoltator pentru mine in prima faza. Insa este cum nu se poate mai adevarat.
Ne amagim cu mici succese si realizari personale, cu posesiuni materiale, cu mici epifanii,cand totul e sortit aceluiasi inevitabil final. Nu ma deprima gandul asta, nici macar nu-l vad ca fiind delasator sau descurajator, din contra, imi trezeste o ambitie si o determinare mai puternica. Singura schimbare este cea de perspectiva: catre ce imi indrep toate actiunile zilnice, care sunt scopurile mele si mai departe care este misiunea mea, viziunea mea.(as vrea sa redescopar semantica acestor cuvinte atat de des folosite si cu prea mare usurinta). Daca raman centrata asupra propriei persoane, asupra succesului meu si numai al meu, asupra unei singure vieti, adica a mea, voi ajunge la inevitabilul esec despre care vorbea in citatul de mai sus cineva mai intelept decat mine. Ce-am inteles eu de aici? Este ca singura solutie de a face ceva care sa conteze, care sa nu se piarda este sa-ti dai un sens care sa nu te aibe ca scop pe tine ca persoana, ci sa devi calea, mijlocul catre viziune. Nu insemna sa uiti de tine, sa nu te respecti ca om, inseamna tocmai sa devi mult mai mult decat iti poti inchipui, decat ceea ce vezi de cele mai multe ori in jur.

E poate ciudat, dar cred ca singura modalitate de a 'castiga' si de a nu scrie istoria inca unui esec este sa renunti la tine, adica la o batalie deja pierduta. E vorba despre ceea ce iti alegi ca sa fie motivul luptei tale.
Asta cred ca face diferenta intre 'oameni si atat'(care aleg sa se inscrie intre cei multi) si cei cu adevarat remarcabili, adevartii 'castigatori': marimea si altuismul viziunii lor.

Totusi! versul zicea de 'love'...adica toate gandurile mele au pornit de la o confuzie fonetica? Hmm...poate nici nu-i nevoie de ceva mai complicat.
Am scris eu ceva si despre versul corect, dar 'backspce-ul' nu lasa cuvintele sa ramna.
Deci la 'love' mai bine ma opresc.

luni, 19 ianuarie 2009


"When you love someone, you do not love them all the time, in exactly the same way, from moment to moment. It is an impossibility. It is even a lie to pretend to. And yet this is exactly what most of us demand. We have so little faith in the ebb and flow of life, of love, of relationships. We leap at the flow of the tide and resist in terror its ebb. We are afraid it will never return. We insist on permanency, on duration, on continuity; when the only continuity possible, in life as in love, is in growth, in fluidity-in freedom, in the sense that the dancers are free, barely touching as they pass, but partners in the same pattern."

From Anne Morrow Lindbergh's Gift from the Sea (1955).




Live-The Dolphin's Cry

duminică, 18 ianuarie 2009

Nu-mi aduceam aminte din melodia asta nimic altceva decat solo-ul de chitara, care imi tot rasuna in cap, dar nu stiam de unde sa-l iau, iata ca, intamplator, am gasit autorii intr-un final:

vineri, 16 ianuarie 2009

Baiatul brad


In seara asta, in 100, s-a asezat in fata mea un baiat care mirosea ravasitor a brad. Purta o haina groasa cu imprimeu militar de camuflaj verde si emana un miros atat de placut de brad si tamâie, de mi-a rascolit complet simturile. Cred ca m-am ametit intr-un asa fel ca am ațipit preț de cateva secunde, si m-am trezit cu capul atârnâd intr-o parte si cu nasul cufundat in fularul meu mirosind a primavara. Revenind in pozitie normala m-a lovit din nou aroma de brad, senzatie de care nu m-am mai săturat tot drumul.

At that moment, I think I just wanted to cuddle and sleep into his arms.

Nu mă ajută fața


Chipul meu de "nu-mi pasa, orice-ar fi", privirea mea incruntata de miopie, lipsa remarcilor gratuite si aerul usor superior nu-i fac pe oameni decat sa creada ca pot sa se comporte urat cu mine, pentru ca oricum "She can take it!". Nu mai bine aveam eu ochii mari si umezi ca de caprioara si ma pisiceam la orice vorba, nefiind defapt decat o mica nemernica, pe care toata lumea o menajeaza..."sa nu cumva sa incepa sa planga" sau "mai bine nu-i spunem, stii ce sensibila e!". Da' poate sunt si eu sensibila ma! Poate ma intristeaza simplul mers cu 100 printre oamenii de tot felul, poate am o trauma din copilarie si cand aud un anumit cuvant, incep de-o data sa plang si sa ma dau cu fundu' de pamant! Mda, stiu. Nu ma ajuta fata asta de printesa razboinica.
Si raspunsul la intrebarea de mai sus e: NU.

Mai bine asa ca mine, decat sa-mi amagesc fericirea cu menajamente si afectiune izvorata din compasiune. So...hit me, ca-mi revin. Daca ar fi sa merg pe ideea conform careia primesti in viata atatea neplaceri pe cat de puternic esti, cred ca-s a naibii rau de puternica. Asta excluzand faptul ca astfel de remarci se fac pentru a gâdila ego-ul celor si-asa greu incercati, spundu-le cat de deosebiti si puternici sunt ei vezi-doamne, de au parte de-atatea. Cand am putea sa recunoastem simplu: Ghinion frate, nu suntem toti egali, unii-s mai destepti, altii mai prosti, unii mai norocosi, altii mai putin si tot asa. A da, si viata nu e neaprat drepata, dar exsita un "mare echilibru" al naturii, dincolo de micile nostre drame si deci nimic nu e intamplator.
Ma rog, numai eu stiu asta...s-o lasam asa.

Later edit: Mi-am amitit de ceea ce mi-a spus acum ceva timp un tip, legat de faptul ca am ceva ce il face sa fie rau, sa-mi faca rau, lucru care m-a tulburat la vremea reaspectiva, dar care se dovedeste a fi un element de recurenta si care s-a extins pe mai multe planuri.
Cum era? Tara arde si o zana se miră ca e tratată ca un gunoi! Ntz-ntz-ntz!

miercuri, 14 ianuarie 2009

Think I'll walk me outside and buy a rainbow smile

Nu ma! nu-s trista, nu-s suparata; nici n-as avea motive decente...doar daca-as fi extremly self-centred (ceea ce nu sunt). Ar trebui sa-mi dau doua palme sa-mi revin daca ar fi asa, oricum. Jap-jap!
Daca inscrierile mele sunt triste de cele mai multe ori, este pentru ca asa sunt inspirata sa scriu, si ma refer aici la exercitiul stilistic...nu vreau sa insemnez banalitati, despre ce mi se inampla zilinic, fiind citita temporar si de cunostinte cu care oricum ma intalnesc si vorbesc. Plus ca respect prea mult limba romana si exercitiul scrierii, cat sa pretind ca as face mai mult decat incercari de a nu pierde puterea de a ma exprima, in cazul asta in scris. Deci aici exerzez, exteriorizez demonii cand e cazul, aici imi caut linistea, pun intr-o forma vizuala si semantica gandurile si concluziile oamenesti sau nu, care se nasc inevitabil. Cred in continuare ca momentele de cumpana din viata unui om ar trebui sa scoata ce e mai bun din el, si atunci fiecare isi valorifica mai bine un talent, sau macar o inclinatie.

Imi place provocarea de a gasi alte exprimari stilistice a ceea ce se poate surprinde in mod neprelucrat in cuvinte. E un hobby de-al meu, facut in modul meu, pentru motivele mele.

Intre timp, intr-o stare muzicala, descopar muzici:

I've been down and I'm wondering why these little black clouds keep walking around with me. It wastes time and I'd rather be high. Think I'll walk me outside and buy a rainbow smile. But be free.
So maybe tomorrow I'll find my way home.
I look around at a beautiful life. Been the upperside of down, been the inside of out, but we breathe.We breathe. I wanna breeze and an open mind, I wanna swim in the ocean, wanna take my time for me. All me.

marți, 13 ianuarie 2009

The feeling(s): twisted, heavy on my chest, your eyes on me, pretending, waiting, emptyness, cold, always something in the way, incapability, reality, 1 second, passing on, silence, strong, humiliation, missing, letting go, suffocated, truth, fury, patience,understanding, affection, expetations, wishes, pain, hidden, irritated, numb, inexplicable, presentiment, change, no more.

I hope to lose myself for good....




I konw it's possible.

marți, 6 ianuarie 2009

...ș-unu'

voi incepe in curand sa numar: " ...ș-unu"
si ce?

si atat...nu vreau nimic, nu-mi trebuie nimic.
vreau doar sa mai raman in viata.
nu mai vreau sa (ma) astept, nu mai vreau sa (ma) gandesc atat, "si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit..."

Sa traiasca maica-mea si taica-meu?
Da, dar departe de mine ar fi si mai bine!


with no fake enthusiasm,
with no fake sadness,
just as I am,
just being,
Zana...

PS: Am aflat ca ar fi trebuit sa ma nasc in decembrie...

duminică, 4 ianuarie 2009

Only human...so far

Thoughts of the impossible fairy that never existed (I):

- people (sometimes and by nature) are so mean, so full of resentment and envy, everyone has it's own way of being right.
- I search in their eyes and thier souls for truth, for kindness, for beauty.
- "I look in them" like in a mirror, but I don't recognize myself. That's not me!
- I am transparent...my feelings float above and through me...I can't help it and I don't want to.

- my energy can not be mixed with that which is not truth, kind and beautiful. It's not about logic, or material, it's just spirit and feeligs, and I know it.
- they just don't understand that I can see right through them. So they judge me and call me "strange".
- exuses for them can be found effortlessly and an infinity, but here's the best and my favourite: They're only human.

LO-VE-LY song and lyrics:



A squirrel in the tree is he watching me Does he give a damn?
Does he care who I am?
I'm just a man, is that all I am
Are my manners misinterpreted words or only human?
I'm human
Murderous crow, hey what you know
What you reading about, what you hold in your toes
Is that a twig, are you a dove of peace
A black dove undercover, with another puzzle piece
Are you a riddle to solve all along?
Or am I over thinking thoughts of human after all
Only human
Made of flesh, made of sand, made of you and me
The planet's talking about a revolution
The natural laws ain't got no constitution
They've got a right to live their own life
But we keep paving over paradise'
Cause we're only human
Yes we are, only human
If it's our only excuse do you think we'll keep on being only human
Yes we are, yes we are
Only human, only human, only human
So far:Up in the major's tree, the one he planted back when he was just a boy
Thinking 1923
Thirty meters and a foot, take a look, take a climb
What you'll find is the product of a seed
The seed is sown, all alone
It grows above, with a heart of love
Sharp and shelter of the animals of land and cold weather breathing
We're all breathing in
The planet's talking about a revolution
The natural laws ain't got no constitution
They've got a right to live their own life
But we keep paving over paradise'
Cause we're only human
Yes we are, only human
If it's our only excuse do you think we'll keep on being only human
Yes we are, only human, only human, so far, so far
And this place it will outlive me
Before I get to heaven I'll climb that tree
And I will have to give my thanks
For giving me the branch to swing on
If I ever fall in love
I'll have to give myself a babyI will let my children have their way'
Cause we're only human, yes we are
Only human, so far, so far...

I like the hope or the incertitude in "so far..."