Mi s-a relevat o idee in mintea mea creaţă. Ideea e destul de simpla, dar dificil de explicat.
Eu cred ca iubim (fiecare dintre noi) exact asa cum suntem. Prin definitie iubirea se adreseaza cuiva si te-ai gandi ca daca nu ai catre ce sa-l adresezi, acest sentiment nu exista. Mi s-a nazarit acum ca iubirea e in noi toti, asta ca un fel de premisa, doar ca suntem capabili sa o manifestam, defapt sa nastem sentimentul asta foarte rar. Tocmai pentru ca, ca printr-un blestem al ego-ului, trebuie sa avem siguranta ca orientam sentimentele intr-o directie si ca primim inapoi exact si la fix ce dam.
Iubirea e in noi, mereu a fost, mereu va fi si fiecare iubeste asa cum este. Pe scurt, iubesti asa cum esti.
- scris in ianuarie
