Sa scriu. Un jurnal inseamna si disciplina, cere fidelitate. Nu? Drept e ca nu prea am avut chef de scris. Ar fi trebuit sa ma plang de diverse. Ce sa scriu atunci? In pana de inspiratie am frunzarit cele cateva conversatii pe messenger salvate de-a lungul vremii. Si dau peste urmatoarea:
eu: eu ma transform in barbat!
el: pai de ce?
eu: pai finca doo puncte
eu: unu. ma coplesesc intr-un mod sensibilicos masculin crepusculul si amurgul
eu: doi. nimic nu mi se pare indispensabil, nici lucru, nici om
eu: trei. sint exigenta, imi place jocul si-n acelasi timp as putea renunta oricand la tot
el: incepi sa semeni cu mine
eu: cinci. dorm mult
el: minus frazeologia pompoasa
el: si dormitul mult
eu: care frazeologie pompoasa?
el: te tachinam
eu: am inteles, dar vream sa te prind
eu: inca nu am net acasa. cand imi pun vorbim
el: despre?
eu: dexpre viata si femei
el: bun subiect
eu: nu e bun. e singurul
Lasand de o parte (acum) singurul subiect ne indreptam spre urmatorul. Ce este acela un barbat? Ce mananca, in ce habitat traieste, cum se comporta, cum poate fi el recunoscut? Ce il distinge de genul proxim, adica de David Beckham sau Jude Law?
Sa nuantam. Adica in mare, si in viziunea mea, cam asa arata un barbat.
Trebuie sa arati ca esti exigent, sa arati ca ai putea renunta oricand la orice, sa arati ca nimic nu e indispensabil, sa arati ca gandesti. Evident ca sunt lucruri care nu ii convin, ca poate sa sufere sau chiar sa i se para ceva indispensabil. Dar niciodata nu poate sa arate asta. Niciodata nu poate sa se planga sau sa planga. Niciodata nu se poate arata coplesit de ce se intampla, deznadajduit, fara speranta sau fara solutie. Nu. Tot ce ii este permis atunci sa faca este sa isi aprinda o tigara si sa o fumeze fara expresie.
Un barbat este inainte de toate un totem. Pentru ca nu se poate altfel.
