V-am anunţat că lecţia aceasta va fi despre fotbal şi despre cuvintele pe care le ştiţi datorită acestui sport. Înainte de a vă da cuvintele, vă fac o mărturisire personală. Am jucat şi eu fotbal, acum vreo cincizeci de ani şi cea mai bună lecţie din viaţă am primit-o de la antrenorul de-atunci al echipei de juniori Tricolor, unde jucam. Antrenorul se numea Traian Paraschivescu, dar lumea îi zicea Litră, căci era mărunţel. La un meci cu echipa Val-vârtej (vedeţi ce nume frumoase erau pe atunci, nu ca Chimia R. Vâlcea sau Siderurgistul), antrenorul Litră mă pusese să joc ca extremă stângă. El stătea pe tuşă şi ne urmărea cum jucăm. La un moment dat am primit o pasă cam lungă şi înaltă. Mi-am făcut socoteala că nu pot ajunge mingea şi am rămas pe loc. Litră m-a strigat de pe tuşă: Fugi după minge, măgarule! N-ai să faci nimic în viaţă!
M-am lăsat de fotbal, am mai jucat puţin tenis. Pe urmă m-am apucat serios de carte. Am avut profesori buni, atât în ţară, cât şi în străinătate, ba mi s-a părut că învăţ mare lucru de la ei. (...)
Dar într-o zi, târziu, mi-am amintit de vorba lui Litră şi mi-am zis: or fi fost bune şi lecţiile filosofilor, dar tot mai bună a fost lecţia lui Litră. Căci ştiţi ce m-a învăţat el atunci? M-a învăţat că în viaţă trebuie să alergi şi după mingile pe care nu eşti sigur că le prinzi. Altminteri, nu faci nimic în viaţă, sau fac alţii din tine ce vor ei.
Am venit acum la Snagov ca să scriu o carte ceva mai bună decât am putut scrie până acum: este un fel de minge pe care nu ştiu dacă am să o prind. Dar dacă o prind, mă gândesc să dedic cartea nu vreunui profesor din trecut, ci lui Litră. Fiindcă el, antrenorul, m-a învăţat să alerg şi după mingi imposibile.
(Constantin Noica, Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, Introducere la studiul limbii engleze - Introducere la conjugarea verbului a trebui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu