duminică, 14 iunie 2009

"Te iubesc, ne vedem mai tarziu!"

Pai da..pai nu...
Eu prefer sa fac totul fix invers. Mi-am dezvoltat astfel o inclinatie patologica de a nu executa ceea ce mi se spune, de a ma revolta, de a protesta prin impotrivire. Stiu si de unde mi se trage, asa-s de perpicace! (pff..)
"Imi place spiritul tau combativ" imi zice un nene dupa 2 mailuri. Pai da, dar oare? Pentru ce ma cert, ce-mi tot place? De ce ma tot feresc atat de clisee? Si pana la urma tot ce consider eu ca fiind cliseu e cliseu? adica, ce stiu eu? Eu oricum am o placere deosebita sa zic ca "nu-i asa!".
E asta un fel de a te minti pe tine insuti? Pai este, mai. BIG TIME! (cum ar zice chinezul)
Revenind la clisee...Radeam mai de mult alaturi de C. despre mesajul predefinit pe telefonul meu care arata asa: "te iubesc, ne vedem mai tarziu!"(spus cu tot cu intonatie ironca si schimbarea voicii desigur). Hi-hi..'ce patetic' in sus, 'ce patetic' in jos...Am desfiintat ideea complet, de parca as fi stiut eu mai bine. Nu m-am gandit ca un mesaj predefinit precum acela ar putea fi ultimul mesaj pe care il poti primi de la expeditor. Atunci totul ar capata alta greutate si "mai tarziu" ar fi un illo tempore in care esti aruncat si care ar rasuna interogativ, dar cumva sigur in mintea ta. Tot o sa vina "mai tarziu" odata si odata, 'mai tarziu' poate fi aproape sau foarte departe.


Si o bomboana pe perna si o haina peste umeri sa nu racesti si o mana intinsa si un dans si un catec si o plimbare si o inima mare de plus pe care nu ai unde sa o pui si...


Azi, in zi de vara...ma opresc din a rade de clisee, nu pentru totdeauna; dar azi...am sa presupun ca uneori cu totii avem nevoie de clisee.Pentru ca altfel nu-mi explic...


PS: Am scris o serie de texte dubioase zilele astea. Mintea mea are resurse nebanuite, hmm..

7 comentarii:

Anonim spunea...

poate e un fel de " ne vedem joi "

Shiss spunea...

În mintea mea te iubesc nu se spune oricând, oricum, oricât pentru că-şi pierde acea aură care-l umple de magie. Este ca o formulă compusă din ingrediente de unică folosinţă ce poate avea sau nu efect.

Îmi povestea o prietenă despre bunicii ei care niciodată nu-şi declarau verbal dragostea, se certau drăguţ şi se împăcau cu zâmbetul pe buze iar privirile lor declarau mai mult decât cuvinte. Aşadar se poate simţi fără a fi nevoie de serenade sau apariţii penibile la Din Dragoste.

Nu înţeleg atunci când unele cupluri aleg să-şi spună te iubesc în locul formulelor obişnuite de salut, sau să substituie un întreg limbaj care caracterizează dorul, iertarea, bucuria revederii, etc. Ortega y Gasset spunea că atunci când rostim prea des cuvântul magic riscăm să îl golim de esenţă transformîndu-l în ceva banal.

Fireşte că este nevoie să ne declarăm sentimentele atunci când le trăim, mai ales atunci când sunt mult prea intense pentru a mai putea fi ţinute sub tăcere. Contează foarte mult momentul, cadrul şi nu în cele din urmă persoana.

Ar fi absurd să ţină cineva contabilitatea declaraţiilor sau a cuvintelor siropoase pentru că ele oricum ne fac să ne simţim unici dar cum este mai bine să le exteriorizăm în aşa fel încât să nu se dezlege magia?

Câteva maxime care mi-au plăcut:

O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara - proverb suedez

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta - Emanuel Swdenborg

V. spunea...

hai sa vedem "dubiosenile"! :P

Zana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Zana spunea...

Shiss: bine spus!
V., "dubiosenile" time will come...

Corina spunea...

Pfoooaa, pana si pe blog imi cenzurezi numele. Nu pot sa creeeed!!!

Bineee...deci, azi suntem in 16, a trecut ziua in care ai spus ca nu mai razi de clisee, asadar, sa radem :))

sper ca inca n-ai uitat ca...te iubesc...ne vedem mai tarziu :P

V. spunea...

"the time will come" zici...