Osho e cool si am luat cate ceva de la el, dar ma intorc la Eliade, am nevoie de echilibru in drumul meu catre cunoastere.
Am idei multe si creativitatea mea nu s-a imbacsit deloc, sunt multumita de asta. Expresia ei insa, nu se vede neaparat aici, cel putin nu deocamdata. Inspiratie gasesc mai in orice, cadrele scenei mi le aranjez si le provoc, dar imi vin si singure peste nas. Deci e bine, o luam mai usor. Cu o abordare mai relaxata, dar zic eu ca si inteleapta.
A! Nu-mi plac fandoselile astea de primavara si urarile cu "raze in suflete" si " floricele pe campii". Comuniunea cu natura am pierdut-o si o pierdem cu fiecare deseu nereciclat si prin multe alte gesturi. Iar stereotipiile astea schimonosesc frumusetea simpla a acesui moment al naturii. As vrea sa vad manifestarii profunde si personale ale fericirii daca aceasta ne cuprinde cu adevarat si vrem s-o impartasim. Nu stim mai nimic despre traditia martisorului, despre infoloritul ghicelului, nu stam in aer liber(sa nu zic natura) mai mult de 1 ora pe zi, dar ne grabim sa ne felicitam ca a venit primavara, ca scrie in calendar! Imi place veselia si soarele, imi plac oamenii fericiti, dar ii prefer sinceri si spontani in manifestarea lor si ma enerveaza entuziasmul tamp, care are nevoie de pretexte conventionale pentru a se manifesta atat de fals si penibil dealtfel.
Vreau sa plec, simt ca trebuie sa plec, poate "daca schimb locul, schimb si norocul..." desi cred pe de alta parte ca "omul sfinteste locul". Dar da, vreau sa "fac" alt loc. Si dincolo de atatea vorbe de duh... vreau povesti si secene noi de joaca.
PS: Nu mai stiu pe unde am citit rapid ceva: - "Avem un drum atata timp cat pasim pe el." - pare simplu, poate ca si e...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu