Ma enerveaza

Că:

Ne transformam vietile intr-o cursa aparent nebuna si mai degraba monotona catre idei de succes care nu sunt ale noaste.

Oamenii amana pana la uitare sa spuna cuiva ceea ce gandesc si sa actioneze ca atare.

Ne lasam foarte usor pacaliti de impostori care fac bani grei valorificand nevoile oamenilor de astazi: eliberarea de stres, evadarea fie si temporara din cotidian, iluminarea spirituala si filozofica.

Valul asta spiritualo-esoteric mixat cu "revolutia energetica din 2012-2013" cuprinde pe toata lumea. Imi place Oreste, e interesant sa te documentezi constant, dar in mare cred ca ne cacam pe noi si habar n-avem despre ce vorbim.

Exista mai mereu tendinta ca prostia sa acopere tentativele de inedit si inteligenta.

Avem impresia ca vom gasi la altii sau scrisa pe undeva formula magica si reteta pentru fericire. E mai simplu asa! Sa fie o metoda si un plan pentru orice vrem sa obtinem! Atat putem intelege in limitarea noastra umana: Sa gandim pozitiv! - Teoria autosugestiei pe care mi-o citatea mama in clasa 4-a din cartile unui contraspion roman este marea "revelatie" a zilelor noastre!

Ne agatam de false repere si nu mai credem in succesul onorabil.

Ne lasam condusi si subordonati de oameni mai prosti ca noi pentru ca asta e varianta cea mai sigura (aparent) si facila.

Ne ascundem, in loc sa confruntam demn persoane ori situatii.

Prea putini oameni sunt exigenti cu ei insisi si aleg sa se complaca in situatii neplacute/neonorante.

Nu mai credem unii in altii, o generatie in cealalta. Ne judecam, ne etichetam si speram hain si egoist ca noi vom ajunge mai bine.

Suntem lasi si nu indraznim sa cerem ce ni se cuvine sau sa recunoastem ceea ce gresim. Ne complacem la gandul "ca se poate mai rau" si visam intr-un registru glumet la ce-am putea obtine cand.... se alinieaza stelele.

Ne place sa fim pupati in fund, sa ni se dea dreptate si daca se poate sa avem o mica statuie pentru toate realizarile noastre indiferent de anvergura.

Ne inscriem ca turmele la facultati.

Ne incriem ca turmele in trenduri necreative de distractie.

Plecam din tara, fugind DE ceva nu CATRE ceva.

Mult prea putinor oameni le pasa de procesul de invatare al cuiva, de educatie si calitatea ei, si mai grav, nu le pasa celor care sunt implicati profesional in domeniu.

Sunt prea multi firfizoni superficiali si semidocti cu aere de intelectuali.

Suntem "buni" doar la ocazii si ne gandim de doua ori daca sa ne ajutam intre noi fara a cere nimic in schimb.

Ne luam unii dupa altii si intram in competitii stupide, neconstructive si egocentriste.

Facem prea putine lucruri care nu sunt in interesul si folosul propriu, ci in al altora mai defavorizati sau al societatii.

Sunt oameni corupti la toate nivelurile si in toate domeniile. (Stiu, stiu.. eu si Vadim o sa ne facem un tricou!)

Suntem egoisti si vrem bani multi.

Prea putini mai lupta (si zic LUPTA) pentru ceva, o cauza (morala/etica/sociala/politica/etc), orice cu efect pozitiv/util.

Uneori astept prea multa implicare si sentimente de la oamenii apropiati mie si deci e vina mea ca ma simt singura.

Mi-e dor si ma consum.

Nu mai sunt poetica si nu fac lucuri simple si frumoase.

Am crezut "ca ma fac eu mare" si voi invinge toate nedreptatile, dar parca mi-e mai greu.