Sunt un pod

Can't say much of anything that's new. Doar atat:

Sint un pod peste riu,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest riu nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.

Sint un pod peste riu,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.

Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sint greoi si sint fix,
Sint un pod si atat.

Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fin.

Si deodata-nteleg
Ca sint trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.

Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.

Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.

Sint un pod peste riu,
Sint un pod peste mers,
Cite vanturi m-au scris,
Cite ploi m-au tot sters.

Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.

Sint un pod ridicat
Peste-un riu incomod,
Sint un pod, esti un riu,
Esti un riu, sunt un pod.

- Adrian Paunescu

Si da, de la Amy stiu melodia asta si da, ma intreb si eu: "does't anybody stay in one place anymore?"

Tot ce ne trebuie

Nota: Imi asum tot penibilul incercari ce va urma s-o fac.

Cred ca mi se pare doar mie, dar iubirea nu-i ceea ce cred mai toti oamenii ca e. Afectiunea e una, atasamentul este si el ceva, dar iubirea... La radio aud "I'm lost without your love and I won't survive", da e o metafora, dar eu tot incep sa cred ca nu despre asta e vorba. Si mi-e dificil sa incerc sa dau o definitie pentru ca ma simt depasita de complexitatea a ceea ce incerc sa cuprind. Eu cred ca iubirea e rara; la fel de rara ca momentele in care suntem capabili sa renuntam complet la noi. Si cand zic complet ma refer la sensul total, sincer si absolut.

In unele curente de gandire/filozifie se spune ca intelepciunea se poate atinge doar prin iubire. Si eu zic la fel, tocmai pentru ca mi se pare ca avem de strabatut un drum in care sa invatam pas cu pas ce e iubirea.

Nu cred ca iubirea "te loveste", poate ca se intampla asta cu pasiunea, curiozitatea sau instinctul, dar iubirea...

In alte perspective mai apropiate bisericii ortodoxe se vorbeste despre suferinta si faptul ca ea este necesara pentru a fi mantuit. Am sa dau si acestei idei credit. Nu vreau sa fac lucrurile complicate in mod gratuit, dar cred ca asa-numita "suferinta" face parte din viata, ne purifica, ne creste, ne invata sa deosebim binele de rau, ne aduce cu picioarele pe pamant, dar ne face si mai curajosi cand ne nom dori sa visam din nou; si, pana la urma, suferinta ne invata si sa iubim. Sau macar ne preda cate o lectie.

De asta imi place poezia, de asta imi place simfonia, arta... ofera doar stimuli pentru a percepe un mesaj asa cum il putem simti. Gasesc justificata acea amiguitate si subiectivismul lor pentru ca sunt izvorate din cele mai pure si puternice sentimente pe care nu le poti incadra in concret si atunci intervine talentul si matifestarea sa artistica.