Nu e un râu?

"Mujo se trezeşte într-o zi, după o noapte de beţie, şi se întreabă care e sensul vieţii. Se duce la muncă, dar îşi dă seama că nu asta e ceea ce ar trebui să fie viaţa. Se apucă de citit filozofie şi studiază cîţiva ani, de la vechii greci pînă la contemporani, dar tot nu găseşte care e sensul vieţii. Poate e familia, se gîndeşte, aşa că începe să-şi petreacă mai mult timp cu soţia sa, Fata, şi cu copiii, dar nu găseşte nici în asta un sens şi îi părăseşte. Poate că sensul vieţii e să-i ajuţi pe alţii, îşi spune Mujo şi se înscrie la medicină, îşi termină studiile cu brio, se duce în Africa să vindece malaria şi să facă transplanturi de inimă, dar nu găseşte nici acolo sensul vieţii. Îşi zice, poate e bogăţia, aşa se face om de afaceri, cîştigă purcoaie de bani, milioane de dolari, cumpără tot ce e de cumpărat, dar nici acum nu i se pare că a găsit răspunsul. Se întoarce la sărăcie şi la umilinţă, îşi împarte averea şi cerşeşte pe străzi, dar încă nu descoperă ce e viaţa. Poate e literatura, se gîndeşte el: scrie un roman, dar cu cît scrie mai mult, cu atît mai obscur i se pare sensul vieţii. Apelează la credinţă, trăieşte ca un derviş, citeşte şi meditează la Coran - dar nimic. Studiază creştinimsul, apoi iudaismul, pe urmă budismul şi pe toate celelalte - dar sensul vieţii, ciuciu, nu i se arată. În cele din urmă, află de un guru care trăieşte în munţi, undeva în Orient. Gurul acela, se spunea, ştie care e sensul vieţii. Deci Mujo o ia spre Est, călătoreşte cîţiva ani, bate drumurile, urcă munţii şi găseşte nişte trepte care duc la guru. Urcă treptele, zeci de mii de trepte, îşi dă sufletul urcînd. Acolo sus sînt milioane de pelerini, trebuie să aştepte luni de zile pînă îi vine rîndul. În sfîrşit, a venit şi momentul lui, ajunge sub un copac mare, unde stă gurul dezbrăcat, cu ochii închişi şi meditează, într-o pace desăvîrşită - e clar că ştie sensul vieţii. Mojo îi spune: Mi-am petrecut toată viaţa încercînd să îi aflu sensul, dar n-am aflat nimic, astfel că am venit să te rog în genunchi, o, Maestre, să-mi divulgi acest secret. Gurul deschide ochii, îl priveşte pe Mujo şi îi spune calm: Prietene, viaţa e un rîu. Mujo încremeneşte, nu-i vine să creadă ce a auzit. Îmi spui, te rog, încă o dată ce e viaţa? întreabă el. Viaţa e un rîu, îi răspunde gurul. Mujo dă din cap şi spune: Tu, scursură a scursurilor pămîntului, tu, idiotule, muist jegos, labă tristă ce eşti, mi-am risipit viaţa şi m-am dat de ceasul morţii ca să vin pînă aici şi să te aud pe tine spunîndu-mi că viaţa e un căcat de rîu. Un rîu? Îţi baţi joc de mine? Ăsta e cel mai cretin şi găunos lucru pe care l-am auzit vreodată. Ţi-a luat mult să ajungi la concluzia asta idioată? La care gurul îi răspunde: Ce? Nu e un rîu? Vrei să spui că nu e un rîu?" fragment din Proiectul Lazarus, de Aleksandar Hemon

Don't change

2 lei

Hei tu, nu mai stiu cine esti. Si ce-i mai amuzant si amarui e ca acel tu pe care-l stiam e cel ma grozav om pe care l-am intalnit si ma ingrijoreaza ca m-am agatat de standardele alea. Ce-i greu este sa te separ in doua identitati diferite, sa inteleg ca ceea ce e "grozav" niciodata nu dureaza, ci se transforma de cele mai multe ori, degradandu-se. Stiu intr-un mod nerational, de neargumentat, ca acum gresesti si in mintea mea se imbina intamplari, scene, oameni si-mi iese in final un pret de 2 lei. Pretul de vanzare a acelui tu grozav. 2 lei. Si uite asa imi vine sa ard si sa topesc toti banii de pe glob.

Da, chiar erai grozav, nu a fost o inchipuire si n-as fi crezut vreodata ca atat de putin si neinteresant lucru te va face sa dispari. 2lei. As fi vrut sa vad cum creste acel tu, dar l-ai pierdut pe drum. Nu mai stiu cine esti si ma deruteaza teribil ca ai acelasi chip. As vrea sa te rascumpar, dar e inutil orice efort. Asa ca nu mai vreau asta. Nici nu as avea cu ce, pentru ca toata bogatia mea nu e materiala.

Mai rau e ca si eu ma transform, chiar daca mi-e greu sa renunt la lumea mea de basm si am tot amanat momentul asta. S-a dus naibii ceea ce acum pare doar un moment de puritate si idealism. O sa ma mocirlesc in curand si o sa incerc sa-mi spal ipocrit pacatele apoi. NU stiu cat o sa-mi iasa schema, dar poate pe parcurs reusesc sa nu ma las pacalita asa cum ai facut-o tu.



2 lei. Chiar daca pretul nu este unul corect, pana la urma conteaza daca il platesti sau nu.

asa cum esti

Mi s-a relevat o idee in mintea mea creaţă. Ideea e destul de simpla, dar dificil de explicat.

Eu cred ca iubim (fiecare dintre noi) exact asa cum suntem. Prin definitie iubirea se adreseaza cuiva si te-ai gandi ca daca nu ai catre ce sa-l adresezi, acest sentiment nu exista. Mi s-a nazarit acum ca iubirea e in noi toti, asta ca un fel de premisa, doar ca suntem capabili sa o manifestam, defapt sa nastem sentimentul asta foarte rar. Tocmai pentru ca, ca printr-un blestem al ego-ului, trebuie sa avem siguranta ca orientam sentimentele intr-o directie si ca primim inapoi exact si la fix ce dam.

Iubirea e in noi, mereu a fost, mereu va fi si fiecare iubeste asa cum este. Pe scurt, iubesti asa cum esti.

- scris in ianuarie

Incomprehensible demand

Eh, poftim...

Gradini si povesti

Nu mai cred in povesti si nu mai sper in perfectiune, desi ambele raman subiecte ale fascinatiei mele. Nu mai cred in ele pentru mine pentru ca in jur cred ca se intampla povesti cu adevarat tragice sau minunate, fie exclusiv, fie alternativ. As citi si as scrie povesti intr-una, prefer imaginatia realitatii oricand. Poate ca e vremea de afara, dar m-am saturat de gri si beton. Imi vine sa iau niste creioane colorate sa mazgalesc eu putin peisajul, ah si mi-ar trebui si o guma mare si buna, plus talent la desenat...
As vrea sa intalnesc oameni din astia care sa nu dea doi bani pe realitate, care sa nu se mai framante atat cu grijile maselor. Asta fara sa fie complet rupti de societate, insa sa fie capabili sa se detaseze si sa inventeze prin imaginatie ceva mult mai frumos: sa faca o poezie, sa cante un cantec, sa faca un desen, sa zica o gluma, sa confenctineze din hartie un urs cu limba scoasa... si asa, dar ASA mai departe. In mod ciudat ma simt singura, sau poate nu-i atat de ciudat, poate ca doar nu-mi gasesc locul de-o vreme. Poate nimeni si nimic nu ma multumeste, poate imi doresc foarte multe de la oameni, de la mine sau poate nu pot sa vad si sa inteleg inca simplitatea. Ma straduiesc. Poate trebuie sa-mi fac o gradina verde undeva si sa am cativa vecini de treaba, asta imi suna tare bine acum ca si proiectie in viitor. Si apoi sa merg prin lume colo-colo sa vizitez alte gradini frumoase sa facem schimb de rasaduri si seminte. Da.

Josh Ritter - Love Is Making Its Way Back Home from Josh Ritter on Vimeo.

Please be something else!

Despre mine

How fickle my heart and how woozy my eyes
I struggle to find any truth in your lies,
And now my heart stumbles on things I don't know
My weakness I feel I must finally show.

Lend me your hand and we'll conquer them all
But lend me your heart and I'll just let you fall,
Lend me your eyes I can change what you see
But your soul you must keep, totally free.

In these bodies we will live,
in these bodies we will die
Where you invest your love,
you invest your life.

Cu funda-n par

Mi-am amintit o scena din prima zi de scoala in clasa I, eu eram cea mai mica din clasa si probabil dintre toti cei adunati acolo. Aveam sase ani si imi amintesc perfect un baiat care statea cu mainile buzunar cu o atitudine foarte increzatoare si le zicea tuturor ca el are 8 ani. Avea un aer de Colombo cu parul castaniu valvoi si se plimba nonsalant printre noi ceilalti care stateam alinianti cumiti. Era de la A, eu de la C.

Anul asta mi-am pus funda ca in clasa I, am dansat cu oameni noi si m-am uitat pe cer pana s-au stins stelele si zorii au luminat pe afara, dar nu si in visele mele. Nu cred ca stiu mai multe ca in acea prima zi de scoala, tot m-as uita lung dupa un tip cu spirit de "know-it-all" si cu aer de detectiv iscoditor. Simt ca n-am nimic pentru totdeauna si ca am sa raman doar cu pozele astea din amintirle mele si-as vrea sa las dorurile in urma dintr-o rasuflare si sa pot primi tot ce-i nou ca pe o urmare firesca, caci se pare ca asa e sa fie pentru mine.