joi, 11 octombrie 2012

Nu e un râu?

"Mujo se trezeşte într-o zi, după o noapte de beţie, şi se întreabă care e sensul vieţii. Se duce la muncă, dar îşi dă seama că nu asta e ceea ce ar trebui să fie viaţa. Se apucă de citit filozofie şi studiază cîţiva ani, de la vechii greci pînă la contemporani, dar tot nu găseşte care e sensul vieţii. Poate e familia, se gîndeşte, aşa că începe să-şi petreacă mai mult timp cu soţia sa, Fata, şi cu copiii, dar nu găseşte nici în asta un sens şi îi părăseşte. Poate că sensul vieţii e să-i ajuţi pe alţii, îşi spune Mujo şi se înscrie la medicină, îşi termină studiile cu brio, se duce în Africa să vindece malaria şi să facă transplanturi de inimă, dar nu găseşte nici acolo sensul vieţii. Îşi zice, poate e bogăţia, aşa se face om de afaceri, cîştigă purcoaie de bani, milioane de dolari, cumpără tot ce e de cumpărat, dar nici acum nu i se pare că a găsit răspunsul. Se întoarce la sărăcie şi la umilinţă, îşi împarte averea şi cerşeşte pe străzi, dar încă nu descoperă ce e viaţa. Poate e literatura, se gîndeşte el: scrie un roman, dar cu cît scrie mai mult, cu atît mai obscur i se pare sensul vieţii. Apelează la credinţă, trăieşte ca un derviş, citeşte şi meditează la Coran - dar nimic. Studiază creştinimsul, apoi iudaismul, pe urmă budismul şi pe toate celelalte - dar sensul vieţii, ciuciu, nu i se arată. În cele din urmă, află de un guru care trăieşte în munţi, undeva în Orient. Gurul acela, se spunea, ştie care e sensul vieţii. Deci Mujo o ia spre Est, călătoreşte cîţiva ani, bate drumurile, urcă munţii şi găseşte nişte trepte care duc la guru. Urcă treptele, zeci de mii de trepte, îşi dă sufletul urcînd. Acolo sus sînt milioane de pelerini, trebuie să aştepte luni de zile pînă îi vine rîndul. În sfîrşit, a venit şi momentul lui, ajunge sub un copac mare, unde stă gurul dezbrăcat, cu ochii închişi şi meditează, într-o pace desăvîrşită - e clar că ştie sensul vieţii. Mojo îi spune: Mi-am petrecut toată viaţa încercînd să îi aflu sensul, dar n-am aflat nimic, astfel că am venit să te rog în genunchi, o, Maestre, să-mi divulgi acest secret. Gurul deschide ochii, îl priveşte pe Mujo şi îi spune calm: Prietene, viaţa e un rîu. Mujo încremeneşte, nu-i vine să creadă ce a auzit. Îmi spui, te rog, încă o dată ce e viaţa? întreabă el. Viaţa e un rîu, îi răspunde gurul. Mujo dă din cap şi spune: Tu, scursură a scursurilor pămîntului, tu, idiotule, muist jegos, labă tristă ce eşti, mi-am risipit viaţa şi m-am dat de ceasul morţii ca să vin pînă aici şi să te aud pe tine spunîndu-mi că viaţa e un căcat de rîu. Un rîu? Îţi baţi joc de mine? Ăsta e cel mai cretin şi găunos lucru pe care l-am auzit vreodată. Ţi-a luat mult să ajungi la concluzia asta idioată? La care gurul îi răspunde: Ce? Nu e un rîu? Vrei să spui că nu e un rîu?" fragment din Proiectul Lazarus, de Aleksandar Hemon

Un comentariu:

Anonim spunea...

citeste te rog Daniil harms-Iuri Vladimirov.Sportivul