Mi-am amintit o scena din prima zi de scoala in clasa I, eu eram cea mai mica din clasa si probabil dintre toti cei adunati acolo. Aveam sase ani si imi amintesc perfect un baiat care statea cu mainile buzunar cu o atitudine foarte increzatoare si le zicea tuturor ca el are 8 ani. Avea un aer de Colombo cu parul castaniu valvoi si se plimba nonsalant printre noi ceilalti care stateam alinianti cumiti. Era de la A, eu de la C.
Anul asta mi-am pus funda ca in clasa I, am dansat cu oameni noi si m-am uitat pe cer pana s-au stins stelele si zorii au luminat pe afara, dar nu si in visele mele. Nu cred ca stiu mai multe ca in acea prima zi de scoala, tot m-as uita lung dupa un tip cu spirit de "know-it-all" si cu aer de detectiv iscoditor. Simt ca n-am nimic pentru totdeauna si ca am sa raman doar cu pozele astea din amintirle mele si-as vrea sa las dorurile in urma dintr-o rasuflare si sa pot primi tot ce-i nou ca pe o urmare firesca, caci se pare ca asa e sa fie pentru mine.
Un comentariu:
ce tare e poza
Trimiteți un comentariu