Dap...vreau sa citesc NEAPARAT cartea asta.
Din recenzii:
"Jeni Acterian este un burete care absoarbe rapid esenţialul, nu se lasă sedus de niciun eveniment second-hand sau, dacă ajunge spectatoarea lui, îl desfiinţează cu un simţ ironic şi un dar al povestirii rapid, expresiv, atotevocator."
"Citeşti Jurnalul ca pe un roman, pe nerăsuflate, eşti impresionat de judecăţile de valoare, de capacitatea autoarei de a nu se înşela pe sine, fie că evocă o persoană, judecă un autor sau o carte, ia în derâdere ceva absurd, sancţionează prostia, mizeria umană, fariseismul, bâlbâielile minţilor academic dogmatice."
Imi place mult de Jeni!!
Dupa ce am mai citit despre ea aici si aici .
Poate ca e prea devreme sa spun ca ma regasesc un pic in ea, dar sigur mi-e simpatica..
Citate din carte:
„Ca să fiu sinceră, mă plictiseam şi cum, când te plictiseşti, cauţi cu disperare să plictiseşti altă persoană şi cum nimeni altul afară de mine nu se găsea acasă, am luat în mâna acest caiet şi m-am apucat – precum se vede – să plictisesc „eul” meu viitor”.
"Raţionamentul e incontestabil perfect logic şi în consecinţă nu înseamnă nimic. Nu poţi să pretinzi de la cel mai perfect aeroplan din lume, sub pretext că zboară, să-ţi scoată ouă de vrabie. Cum ai putea să pretinzi de la un raţionament, sub pretext că e perfect logic, să mai şi însemne ceva?”
"Încep să văd partea comică a examenelor….e foarte interesant să pui pe hârtie ideile altuia ca şi cum ar fi ale tale. De altfel, nu înşeli pe nimeni, căci toată lumea ştie că nu sunt ideile tale. Şi, dacă din întâmplare intercalezi ceva de la tine, asta n-are nicio importanţă, nimeni nu va crede că acel ceva îţi aparţine.”
"[...]nu pot admite existenţa lui Dumnezeu dacă ea nu implică nemurirea mea. Asta mi-ar cere o dezinteresare de mine însumi, o umilinţă pe care n-o am. Mai corect spus: faptul că Dumnezeu există nu mă interesează decât dacă şi eu exist. Dacă eu voi muri, existenţa sau non-existenţa lui Dumnezeu devine un lucru complet indiferent şi neinteresant. Ce legătură mai pot avea eu cu orişice fel de realitate care ar mai putea fi dacă eu nu voi mai fi!”
Jurnalul se termină cu bruscheţe:
viaţa este o repetare de farse, iar omul le joacă fără oprire, ca şi când de fiecare dată ar fi ceva nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu