Niciodata nu m-am indoit de Mircea Eliade.
Am crezut mereu ca intr-adevar mitul este o intamplare ADEVARATA, exemplara, petrecuta la inceputul lumii, in illo tempore, care poate fi reiterata si prin reiterarea careia, omul este iarasi proiectat in timpul mitic si poate fi contemporan cu evenimentele primordiale ale lumii petrecute in realul absolut.
Simt in traditii forta evenimentiala a inceputului absolut, cand istoricitatea e anulata. Fantasticul in definitiv nu e opus realului, este doar o infatisare mai plina de semnificatii a acestuia.
A-ti imagina inseamna de fapt a-ti aminti.
Noaptea de sanziene, adica noaptea asta e magica. E noaptea in care vara si natura au cele mai mari puteri...puterea chiar de a schimba destine.
Sanziana este in cultura populara romaneasca zeita agrara, protectoarea lanurilor de grau inspicate si a fetelor aflate in pragul casatoriei. In obiceiurile, credintele si folclorul romanesc, dragaica pastreaza amintirea marii zeite neolitice, divinitate lunara, echinoctiala si agrara, identificata cu diana si iuno in panteonul roman si cu hera si artemis in panteonul grec.
Dragaica sau sanziana, numita in diferite zone etnografice dardaica, imparateasa, stapana surorilor, regina holdelor, mireasa, ar umbla pe pamant sau ar pluti prin aer in ziua solstitiului de vara si s-ar desfata, cantand si dansand, impreuna cu alaiul au nuptial format din zane fecioare si fete frumoase, peste campuri si paduri. In cetele de dragaica din sudul munteniei, fata care joaca rolul zeitei este imbracata ca o mireasa, cu rochie alba si cu cununa impletita din flori de sanziene (dragaica) pe cap, insemn al cununiei.
Coroana impletita din floarea de sanziana (dragaica) si din spice de grau, reprezentare fitomorfa a zeitei agrare, in dimineata zilei de sanziene sau de dragaica (24 iunie) se numeste cununa de sanziene.
Aceasta este o efigie divina cu puteri miraculoase: purtata pe cap de o fecioara, in ceremonialul numit dansul dragaicei, simbolizeaza zeita agrara; agatata la fereastra, in stalpii portilor, in crucile din hotar si din cimitir are functia apotropaica, de aparare a oamenilor, animalelor si holdelor de stihiile naturii (grindina, furtuna, vijelie, inundatie); aruncata pe acoperisul casei sau al surii indica, prin anume semne (daca va cadea sau se va fixa pe acoperis), daca cel caruia i-a fost menita, sau cel care a confectionat-o sau a azvarlit-o va trai sau va muri, daca fata se va casatori in cursul anului si cum ii va fi ursitul (tanar sau batran, frumos sau urat), daca va fi sanatos sau bolnav, daca va avea noroc sau paguba in casa.
Intotdeauna mi-am dorit sa fiu indragostita de sanziene...sa ma plimb noaptea cu cineva care sa ma faca sa simt toata caldura verii, tot parfumul florilor de sanziene si dansul voluptos al zeitei campurilor prin atmosfera si caruia sa ma daruiesc noua si translucida ca o halucinatie de vara cu iele si stele si flori...poate anul viitor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu