Dragi colegi, onorati profesori, prieteni si parinti
Asisitam la debutul unei noi ere.Un moment al timpurilor noastre in care nu ne mai desfasuram activitatile constransi de granitele nationale, este timpul in care informatia este transmisa cu viteza conexiunilor creierului, astazi toate domeniile stiintifice arata o dezvoltare si o interconectare cum nu s-a mai vazut pana acum. Astazi cand tehnologia schimba comportamente si scocietati, cand Lumea devine un "sat mai mare", cand comportamentul uman devine un produs, cand pacea si razboiul devin produse, e o lume inca plina de probleme, dar oare este ea si mai constienta de greselile trecutului?
In contextul acesta, al unui mediu global in continua schimbare la o viteza ametitoare, noi ne aflam acum in Romania, Constanta - un oras cu o populatie de 310 468 persoane (minus 1, adica eu care nu sunt inregistrata in evidenta populatiei), cu 5 universitati si peste 50 000 studenti anual. Suntem intr-o universitate de doar 19 ani vechime.
Care este rolul acestei institutii? Care ar fi rolul meu ca profesor? Cum as putea realiza acesta meserie in cel mai bun mod cu putinta? Cum imi influentez studentii? care este nevoie externa a societii pe care o indeplinesc? --- Am inceput facultatea de 3 ani, si in acest timp nu am simtit in niciun fel si in nicun moment ca aceste intrebari s-ar formula in mintea profesorilor mei, sau ca le-ar acorda vreo valoare...
Pentru o tara si un oras care se afla in continua tranzitie si dezvoltare, care este in permanenta cautare de resursa umana bine calificata, care doreste sa acceseze fonduri europene, care contribuie la mentinerea pacii in lume...nu am simtit in niciun moment intentia profesorilor nostrii de a oferii si a dezvolta ceea ce se numeste leadership.
Termenul este strain atat profesorilor cat si studentilor.( ce exceptiile de rigoare si Da! il gasiti in DEX-ul din 2007)
Profesorii nu ofera informatii de baza despe cum invata adultii. Cateodata ma simt ca intr-o pestera primitiva unde presupusul lider al grupului incerca sa deseneze o sculptura pe perte pentru a-i invata pe celilalti cum sa manance bine...
Profesori care vin la cursuri cu materiale didactice care arata incredibil de similar de la un an la
altul, dictandu-le , adica cititdu-le si cateodata avand un monolog liber...Fara niciun altfel de logistica, sau activare a functiilor creierului, fara a fi nevoie de opinii individuale, fara nici o intentie sau plan de a-l invata pe student o lectie in timpul cursului pentru ca acestia sa nu studieze singur cu maxim o zi inainte de examen...
Nicio intentie de a dezvolta abilitati practice, de a face mai mult decat a petrece timpul livrand niste informatii pe cale orala care de altfel (vorba intaiului om in stat) pot fi gasite cu usurinta pe internet. Nici o intetie de a fi un exemplu...un mentor, un coach.
Pe de alta parte suntem mandrii de onorabilii nostrii oameni de stiinta, intelectuali foarte apreciati...profesori, doctori si alte titulaturi. Se pare ca insa sunt prea intelectuali pentru a-si face meseria.
Nu pentru bani, nu pentru statut, nu pentru putere, nu pentru ca nu stiu sa faca altceva...ci pentru a "crea" oameni independeti si capabili, care pot da forma lumii in care traim, care pot decide viata pe care o vor duce neoptii si stranepotii lor. Nu am simtit ca este constientizata acesta stare de fapt. Nu am vazut pic de pasiune pentru ceea ce se presupune a fi unul dintre cele mai importante roluri in societate.
Nu pot sa inteleg avaria, ipocrizia si lipsa de integritate in exercitatrea acestei meseri, Ba nu, rectific: Nu pot sa o tolerez! Va transforma in nulitati, in primul rand ca oameni si implicit ca practicanti al unei profesii.
Jocurile politice sunt mai importante decat a preda bine, independeta financiara si narcisismul intelectual sunt mai presus decat a schimba in bine un student, de a avea o discutie individuala cu el, de ai oferi un sfat.
Cum este posibil ca termeni precum inteligenta, coruptia, ignorantia, educatia si incompetenta si multi alti termeni sa stea unul langa altul si mai mult, cum pot ei sa se lege pentru a oferi leadership societatii?
Stau aici alaturi de colegii mei, la sfrasitul a ceea ce ar fi trebuit sa fie "perioada in care ne pregatim pentru viata". Totusi, foarte putini dintre ei, (chiar si cei cu notele cele mai mari) au vreo idee despre ceea ce vor face in urmatoarele luni, in urmatorul an sau peste 5 ani. Nici macar o imagine vaga a unei viziuni. Majoritatea dintre ei nici nu se cunosc pe sine. Nu si-au pus niciodata intrebarile potrivite pentru ca nimeni nu i-a indrumat sa o faca; abia daca isi cunosc propriile valori si principii. Nu au pasit in afara acelui "minim ncesar", dar asta si pentru ca nimeni nu le-a aratat ca se poate mai mult. Nu le pasa de probelemele globale, nici macar de cele locale. Nu au un drum al carierei clar pe care sa-l urmeze, si o parte nu au lucrat niciodata si nu au foat la nicun interviu. Abia daca pot produce ganduri originale, pentru ca au fost "invatati" sa nu o faca. Studieaza pentru examene cu o zi sau doaua inainte ca acesta sa aibe loc, perioada in care cuvantul "studiu" sau "invatat" este folosit in cel mai gresit mod cu putinta.
As fi vrut sa am cuvinte de multumire... Insa cursurile si cartile pe care le-am citit in acesti ani si invatarea nu fost decat niste acte solitare sau de voluntariat. Mi-ar fi placut sa asist la un eveniment de absolvire in care liderii studentilor sa fie cu adevarat capabili sa tina un discurs de absolvire. Mi-ar fi placut sa am consditii mai bune si mai salubre in universitate, mi-ar fi placut ca profesorii sa nu ne mai subestimeze intelectual, mi-ar fi placut sa fi avut cursurile actualizate cu cerintele curente, mi-ar fi placut sa fiu intr-adevar indrumata sa-mi concep licenta si nu plimbata pe drumuri dupa profesor sau macar odata sa discut cu acesta despre fondul lucrarii si nu despre forma, mi-as fi dorit ca incompetenta, avaria si corputia sa fie inlocuite cu o cursa catre performanta.
Si da...mi-as fi dorit ca acest discurs sa fi fost rostit...chiar atunci...la ceremonia de absolvire...ar fi fost ca aroma unui dezinfectant puternic impotriva mirosului infect de ipocrizie adunat acolo, intr-o universitate mediocra, dar,si mai grav, lipsita de integritate.
Asisitam la debutul unei noi ere.Un moment al timpurilor noastre in care nu ne mai desfasuram activitatile constransi de granitele nationale, este timpul in care informatia este transmisa cu viteza conexiunilor creierului, astazi toate domeniile stiintifice arata o dezvoltare si o interconectare cum nu s-a mai vazut pana acum. Astazi cand tehnologia schimba comportamente si scocietati, cand Lumea devine un "sat mai mare", cand comportamentul uman devine un produs, cand pacea si razboiul devin produse, e o lume inca plina de probleme, dar oare este ea si mai constienta de greselile trecutului?
In contextul acesta, al unui mediu global in continua schimbare la o viteza ametitoare, noi ne aflam acum in Romania, Constanta - un oras cu o populatie de 310 468 persoane (minus 1, adica eu care nu sunt inregistrata in evidenta populatiei), cu 5 universitati si peste 50 000 studenti anual. Suntem intr-o universitate de doar 19 ani vechime.
Care este rolul acestei institutii? Care ar fi rolul meu ca profesor? Cum as putea realiza acesta meserie in cel mai bun mod cu putinta? Cum imi influentez studentii? care este nevoie externa a societii pe care o indeplinesc? --- Am inceput facultatea de 3 ani, si in acest timp nu am simtit in niciun fel si in nicun moment ca aceste intrebari s-ar formula in mintea profesorilor mei, sau ca le-ar acorda vreo valoare...
Pentru o tara si un oras care se afla in continua tranzitie si dezvoltare, care este in permanenta cautare de resursa umana bine calificata, care doreste sa acceseze fonduri europene, care contribuie la mentinerea pacii in lume...nu am simtit in niciun moment intentia profesorilor nostrii de a oferii si a dezvolta ceea ce se numeste leadership.
Termenul este strain atat profesorilor cat si studentilor.( ce exceptiile de rigoare si Da! il gasiti in DEX-ul din 2007)
Profesorii nu ofera informatii de baza despe cum invata adultii. Cateodata ma simt ca intr-o pestera primitiva unde presupusul lider al grupului incerca sa deseneze o sculptura pe perte pentru a-i invata pe celilalti cum sa manance bine...
Profesori care vin la cursuri cu materiale didactice care arata incredibil de similar de la un an la
altul, dictandu-le , adica cititdu-le si cateodata avand un monolog liber...Fara niciun altfel de logistica, sau activare a functiilor creierului, fara a fi nevoie de opinii individuale, fara nici o intentie sau plan de a-l invata pe student o lectie in timpul cursului pentru ca acestia sa nu studieze singur cu maxim o zi inainte de examen...Nicio intentie de a dezvolta abilitati practice, de a face mai mult decat a petrece timpul livrand niste informatii pe cale orala care de altfel (vorba intaiului om in stat) pot fi gasite cu usurinta pe internet. Nici o intetie de a fi un exemplu...un mentor, un coach.
Pe de alta parte suntem mandrii de onorabilii nostrii oameni de stiinta, intelectuali foarte apreciati...profesori, doctori si alte titulaturi. Se pare ca insa sunt prea intelectuali pentru a-si face meseria.
Nu pentru bani, nu pentru statut, nu pentru putere, nu pentru ca nu stiu sa faca altceva...ci pentru a "crea" oameni independeti si capabili, care pot da forma lumii in care traim, care pot decide viata pe care o vor duce neoptii si stranepotii lor. Nu am simtit ca este constientizata acesta stare de fapt. Nu am vazut pic de pasiune pentru ceea ce se presupune a fi unul dintre cele mai importante roluri in societate.
Nu pot sa inteleg avaria, ipocrizia si lipsa de integritate in exercitatrea acestei meseri, Ba nu, rectific: Nu pot sa o tolerez! Va transforma in nulitati, in primul rand ca oameni si implicit ca practicanti al unei profesii.
Jocurile politice sunt mai importante decat a preda bine, independeta financiara si narcisismul intelectual sunt mai presus decat a schimba in bine un student, de a avea o discutie individuala cu el, de ai oferi un sfat.
Cum este posibil ca termeni precum inteligenta, coruptia, ignorantia, educatia si incompetenta si multi alti termeni sa stea unul langa altul si mai mult, cum pot ei sa se lege pentru a oferi leadership societatii?
Stau aici alaturi de colegii mei, la sfrasitul a ceea ce ar fi trebuit sa fie "perioada in care ne pregatim pentru viata". Totusi, foarte putini dintre ei, (chiar si cei cu notele cele mai mari) au vreo idee despre ceea ce vor face in urmatoarele luni, in urmatorul an sau peste 5 ani. Nici macar o imagine vaga a unei viziuni. Majoritatea dintre ei nici nu se cunosc pe sine. Nu si-au pus niciodata intrebarile potrivite pentru ca nimeni nu i-a indrumat sa o faca; abia daca isi cunosc propriile valori si principii. Nu au pasit in afara acelui "minim ncesar", dar asta si pentru ca nimeni nu le-a aratat ca se poate mai mult. Nu le pasa de probelemele globale, nici macar de cele locale. Nu au un drum al carierei clar pe care sa-l urmeze, si o parte nu au lucrat niciodata si nu au foat la nicun interviu. Abia daca pot produce ganduri originale, pentru ca au fost "invatati" sa nu o faca. Studieaza pentru examene cu o zi sau doaua inainte ca acesta sa aibe loc, perioada in care cuvantul "studiu" sau "invatat" este folosit in cel mai gresit mod cu putinta.As fi vrut sa am cuvinte de multumire... Insa cursurile si cartile pe care le-am citit in acesti ani si invatarea nu fost decat niste acte solitare sau de voluntariat. Mi-ar fi placut sa asist la un eveniment de absolvire in care liderii studentilor sa fie cu adevarat capabili sa tina un discurs de absolvire. Mi-ar fi placut sa am consditii mai bune si mai salubre in universitate, mi-ar fi placut ca profesorii sa nu ne mai subestimeze intelectual, mi-ar fi placut sa fi avut cursurile actualizate cu cerintele curente, mi-ar fi placut sa fiu intr-adevar indrumata sa-mi concep licenta si nu plimbata pe drumuri dupa profesor sau macar odata sa discut cu acesta despre fondul lucrarii si nu despre forma, mi-as fi dorit ca incompetenta, avaria si corputia sa fie inlocuite cu o cursa catre performanta.
Si da...mi-as fi dorit ca acest discurs sa fi fost rostit...chiar atunci...la ceremonia de absolvire...ar fi fost ca aroma unui dezinfectant puternic impotriva mirosului infect de ipocrizie adunat acolo, intr-o universitate mediocra, dar,si mai grav, lipsita de integritate.
LE.:
Ada milea-Ra-ta-ta
5 comentarii:
I like this ! :)
un sistem viciat care are nevoie de tratament...
merge treaba cu transparency, sa-i dovedesti pe mitici?
bafta!
M.
La inceput chiar credeam ca ai tinut discursul, pt ca ai terminat prima. :)
Pe de alta parte, multe lucruri ar fi de facut in privinta asta si nici nu mai stiu daca cineva se mai agita sau isi dedica timpul pentru a schimba ceva.
:) viva la revolution!
ma eu ti-am mai spus ca te votez!
vad ca tii sa ma convingi constanta asa... ;)
Ar trebui publicat undeva discursul asta!
Trimiteți un comentariu