Am auzit odata o poveste. Un copil mergea cu tatal sau pe strada si la un moment dat cei doi observa un barbat care lovea o femeie. Ea se ridica, se scutura de praf si-l urma in timp ce acesta se indeparata. Barbatul se intorcea si ii spunea sa inceteze sa-l mai bata la cap si mai trimitea o lovitura. Femeia isi revenea si continua sa-i vorbeasca urmandu-l, desi primea cate o palma aproape la fiecare intoarcere a barbatului.Copilul ii spune ingrozit tatalui sau: "De ce nu faci nimic? Nu vezi ca mai are putin si o omoara? Tatal i-a raspuns: "Atata timp cat ea il va urma nu e nimic ce pot eu sa fac, isi "castiga" fiecare palma cu fiecare pas pe care il face dupa el."
-Final

August

Motto: "There was once a very lovely, very frightened girl. She lived alone except for a nameless cat."

Eu noptile de august nu pot sa le dorm. Cred ca sunt perfecte.

Organismul si psihicul meu refuza sa intre in stare de repaos. Si nu as putea sa am motivul rational al lipsei de activitati intense, pentru ca si anul trecut cand aveam treaba mai multa mi se intampla acelasi lucru.

As putea sa stau sa privesc cerul toata noaptea si mi-ar placea sa nu o mai fac din unghiul ascutit si prea zgarcit al balconului meu.

Imi place luna august cu toate nelinistile ei, cu toata incarcatura finalului de vara si prevestirea sosirii inevitabile a toamnei, cu toata racoarea care vine odata cu seara, cu toate fructele care se coc, cu toate deciziile pe care trebuie sa le ei, cu toate cumparaturile pe care le facem. Imi place ca soarele pare mai mare si mai rosu la apus, ca vin pensionarii cupluri cupluri la mare, ca isi iau ai mei concediu si pleaca la munte, ca aerul incepe sa devina din nou respirabil, ca magazinele se umplu de rechizite si miroase a plastic si a guma.

Si cred ca-mi place si ca anul asta, in August, nu stiu nimic despre ce voi face -and it's this fucking pressure, but I kinda have this natural high...and sometimes I stop and I laugh at life and at all these fake and stupid frames that society puts us in. And then, I secretly make a vow that I will never surrender to conformity and that I will always be bold and brave enough to take a twist and make it all worth, and maybe write a book about it. And I still wish for myself to find people who would just fight me and break through to me and hold me down and scream thier life into my face. People who won't let me lose myself or anything ,and I want do the same for them unconditionally.

Imi place August si pentru ca are 31 de zile doar pentru ca imparatul Cezar August vroia ca luna ce-i poarta numele sa aibe tot atatea zile ca si luna imparatului Iulius Cezar, al carui nepot era.

Dar cel mai mult imi plac...noptile de august si cerul lor plin cu praful stralucitor de zane.

...maybe living alone with a nameless cat is a potential great stage in one's life.

Omul frumos

Cand un om care s-a nascut infirm, cu corpul micut si deformat, mai putin capul si chipul, iti vorbeste zambind despre atractie si sex, iti dai seama ca nu ai nicio idee despre nimic, esti redus la 0, ti se da restart. Se uita drept in ochii tai cu privirea cautand in trecut si iti povesteste despre prietena din clasa a 7 care i-a scris pe un bilet ca nu mai poate fi cu "baiat ca el" , iar de atunci s-a lasat urmarit de aceasi replica venita de la persoane diferite timp de 14 ani. Dupa ce-l asculti iti dai seama ca nu ai ajuns nici macar aproape de frumusete in cautarile tale, nu ai inteles de unde vine defapt tot ce este real si in acelasi timp divin intr-un om. Te intorci in lumea "oamenilor normali" si iti vine sa ii atingi direct pe fata ca si cum ar fi niste papusi, sa-i zgudui, sa-i intorci pe toate partile cautand dincolo de corpul si chipul lor. Cautand-i pe ei in ei, incercand sa gasesti farama aia infima de frumusete divina,care pare captiva undeva acoperita de pielea care sta intinsa pe configuratia osoasa si speri aproape naiv sa nu se fi stins de tot. Cand acelasi om iti spune tie, om "frumos" al societatii, cum a trecut peste toate astea, cand el este cel care te incurajeaza pe tine, atunci iti dai seama ca nimic pe lumea asta nu ar trebui sa te deznadajuiasca vreodata. Altfel nu te-ai transforma decat intr-un tarator prin viata desi corpul ti-ar permite sa mergi drept si demn. Te gandesti ca pana acum nu ai plans nicodata cu adevarat ci doar te-ai smiorcait, nu te-a durut nicodata cu adevrat ci doar ti s-a parut, nu te-ai luptat ci doar ai te-ai plamuit un pic. Dupa ce auzi un astfel de om vorbind si dupa ce ii cunosti povestea, nu ai cum sa mai vezi oamenii din jur la fel, nu ai cum sa mai continui sa fi tu la fel, nu ai sa te mai multumesti doar cu aparente. Poti doar sa continui sa fi mai tare,si paradoxal, sa pastrezi nebunia credintei ca vei gasi crampeiul de lumnia divina si in alti oameni.
Nu ai sa te opresti niciodata din a cauta si din a crede.

E incomparabilă expresia chipului unui copil cand îi spun că mă numesc Zâna.