vineri, 4 septembrie 2009


Cam asa am fost in ultimul timp. Exact in pozitia asta abordez fotoliile generoase si daca sunt numai eu imi place sa nu-mi acopar picioarele.

...dulcea iluzie ca schimbarea pozitiei normale a corpului aduce si schimbarea in perspectiva prin care privesti viata, durerea scurta din piept si forma pe care o capata fumul in aer jucandu-se cu lumina, expiratia toxica care pare sa ia toate grijile odata ce parasete interiorul corpului.

...cautarea linistii cand tensiunea din corzile nervoase este maxima.

Si raspunsurile nici nu mai conteaza, uneori viata ne traieste pe noi cu o violenta si o sete care te ingenuncheaza si te leaga de maini si de picioare. Nu-ti ramane decat sa astepti, sa te antrenezi, sa mai rabzi, pana cand, intr-o zi, vei slabi stransorile, le vei inlatura si o sa poti atunci sa lovesti inapoi.


Alexandrina Hristov - Noi 2

Niciun comentariu: