"-Tu ce vrei?"
Si fata isi muta privrea de obicei sigura ce patrunde drept ochii interlocutorului. Acum cauta pe masa urme invizibile, ezita...se pierde in fata unei intrebari care o rascoleste in tacere; dar odata verbalizata si adresata capata o agresivitate agasanta.Ea, care mereu a pretuit capacitatea oamenilor de a se exprima, de a pune punctul pe "i", tocmai ea caruia ii plac atat de mult cuvintele. Sunt lucruri pe care le simte atat de puternic, sunt sentimente. Cum sa raspunda? Nici nu ar fi timp destul sa cuprinda tot, dar nici nu stie de unde si cum sa inceapa.
*
Cand esti mic ti se dau aripi. Descoperi lumea si se formeaza curajul de a trai. Din pacate, iubirea celor mari nu stie mereu sa ia forma si se transforma in contrariul esentei sale care este libertatea, devenind posesie. Si asa, copilul, atat de fragil, atat de receptiv DEVINE cel de maine. Si asa devin generatii si generatii de oameni care formeaza societatea. Si toate cuvintele din copilarie ce ti adreseaza se lipesc de subconstient."Prostule" "O sa faci pe naiba!", "Treci la loc!", "Nu pune mana!", "ce ti-am spus?", "nu esti in stare de nimic". Da, mai ales cele negative. Si cuvintele si gesturile, Tot! Nu iti mai amintesti tot cu exactitate dar subconstentul are colectate toate trairile, le porti cu tine mereu. Terapia te ajuta, mintea poate fi antrenata uimitor, de aici si "the power of tought", dar creierul sanatos nu pierde informatii emotionale.
*
Inca nu poate sa ridice privirea si sa raspunda. Trairile si visele refuza sa capete o forma codificata verbal si astfel sa poata fi receptate de altcineva. Si-ar dori ca doar uitandu-se la ea toata lumea sa stie ce vrea, sa fie evident. Dupa cum merge, dupa cum se poarta,dupa gesturi, dupa cum reactioneaza.
Cel mai mult i-ar placea ca dintr-o singura privire sa raspunda la intrebarea "ce vrei?". cine nu intelege, nu va intelege nici dintr-o mie de cuvinte oricum.
Alege sa nu franga in cuvinte mici si abrupte dorinta vie ce traieste in ea si isi ridica incet,treptat ochii spre sursa intrebarii. Revarsand,lasa lumina din privire sa calatoreasca cu viteza sa inca neegalata, pentru ca apoi, urma ei sa isi incheie drumul arcuit alunecand concentrat pana sub barbie. Zambeste...
Si fata isi muta privrea de obicei sigura ce patrunde drept ochii interlocutorului. Acum cauta pe masa urme invizibile, ezita...se pierde in fata unei intrebari care o rascoleste in tacere; dar odata verbalizata si adresata capata o agresivitate agasanta.Ea, care mereu a pretuit capacitatea oamenilor de a se exprima, de a pune punctul pe "i", tocmai ea caruia ii plac atat de mult cuvintele. Sunt lucruri pe care le simte atat de puternic, sunt sentimente. Cum sa raspunda? Nici nu ar fi timp destul sa cuprinda tot, dar nici nu stie de unde si cum sa inceapa.
*
Cand esti mic ti se dau aripi. Descoperi lumea si se formeaza curajul de a trai. Din pacate, iubirea celor mari nu stie mereu sa ia forma si se transforma in contrariul esentei sale care este libertatea, devenind posesie. Si asa, copilul, atat de fragil, atat de receptiv DEVINE cel de maine. Si asa devin generatii si generatii de oameni care formeaza societatea. Si toate cuvintele din copilarie ce ti adreseaza se lipesc de subconstient."Prostule" "O sa faci pe naiba!", "Treci la loc!", "Nu pune mana!", "ce ti-am spus?", "nu esti in stare de nimic". Da, mai ales cele negative. Si cuvintele si gesturile, Tot! Nu iti mai amintesti tot cu exactitate dar subconstentul are colectate toate trairile, le porti cu tine mereu. Terapia te ajuta, mintea poate fi antrenata uimitor, de aici si "the power of tought", dar creierul sanatos nu pierde informatii emotionale.
*
Inca nu poate sa ridice privirea si sa raspunda. Trairile si visele refuza sa capete o forma codificata verbal si astfel sa poata fi receptate de altcineva. Si-ar dori ca doar uitandu-se la ea toata lumea sa stie ce vrea, sa fie evident. Dupa cum merge, dupa cum se poarta,dupa gesturi, dupa cum reactioneaza.
Cel mai mult i-ar placea ca dintr-o singura privire sa raspunda la intrebarea "ce vrei?". cine nu intelege, nu va intelege nici dintr-o mie de cuvinte oricum.
Alege sa nu franga in cuvinte mici si abrupte dorinta vie ce traieste in ea si isi ridica incet,treptat ochii spre sursa intrebarii. Revarsand,lasa lumina din privire sa calatoreasca cu viteza sa inca neegalata, pentru ca apoi, urma ei sa isi incheie drumul arcuit alunecand concentrat pana sub barbie. Zambeste...
3 comentarii:
Mi-e clar acum. :)
frumos scris!
belive me...You can do that thing that you want!
Trimiteți un comentariu