T de la duiosie

Cum o fi sa ma adori dinainte sa fiu, sa ma cunosti de cand eu nici amintiri nu am? Cum o fi sa simti durerile mele ca si cum ar fi ale tale? Cum o fi sa ajungi in etapa in care eu sa fiu principalul motiv pentru care traiesti? Cum o fi sa ma vezi dorindu-mi sa plec? Cum se simte cand inchid prea des usa de la camera si de la sufletul meu? Cum pot eu sa cuprind si sa pretind ca as putea vreodata intelege toate astea? Ma simt coplesita si neputincioasa.

Mica bucată de suflet divin

Mă răsucesc în Dumnezeu
de Jovan Zivlak

şed în dumnezeu între aparatele
domnului. la masa domnului înconjurat de
maşinile lui. de vocile şi foşnetele
îngerilor nedesluşiţi. în pântecele
divin cu un ţel divin. tot ce este
de nespus este de nesupus şi nu persistă
în amăgitoarea oglindă. mica bucată
de suflet divin din mine se foieşte
neliniştită pe cuprinderile domnului
între chipurile domnului
în faţa iubirii domnului
în faţa păcatelor domnului.
mă gândesc la pârjolul divin
la anarhia divină
la mânia divină. fraţii domnului
ostatecii domnului în moarte îi văd
în dreptatea domnului îi ajunge pierzania
ferocitatea domnului
şi crima divină e pe chipurile lor
pârjolite. îmi rotesc ochii în cuvântarea divină
în lâncezeala divină
în teama divină
să nu rămân singur în domnul
în măreţia lui
în nemărginirea lui.
răstignirea divină rosteşte vorbe divine
izbăveşte capul
izbăveşte curăţia divină
întăreşte rătăcirea divină
încoronează tristeţea divină.
mă răsucesc în domnul
să văd de unde zboară capetele domnului
de unde năboieşte nimicul
şi nu le pot da de capăt.


Traducere din limba sârbă de Ioan Radin Peianov

de la klara inczek

E ca atunci cand nu te resemnezi, ci dincontra mai mult te inversunezi, insa te cuprinde asa o linisite si o vehementa in legatura cu un subiect care pana atunci nu-ti dadea pace. Sunt momente in viata care te invata sa spui STOP, gata, indeajuns, sa consideri ca un anumit om nici nu mai exista si ca anumite lucruri nici nu s-au intamplat. Dai delete, iti blochezi orice gand si mergi mai departe, pentru ca ti s-a demonstrat de atatea ori ca orice ar fi, trebuie sa mergi inainte. Daca te opresti sa refaci din cioburi ceva ce e facut tandari, mai multe te intepi si te enervezi ca nu mai gasesti exact locul fiecarei bucatele, si apoi oglindirea va fi una fragmentata si hidoasa.

Am ajuns sa cred ca daca iti dezvolti abilitatea asta de merge mai departe fara sa priveti prea mult in urma devi un om puternic, sau poate pur si simplu inveti sa traiesti respectandu-ti viata si implicit pe tine.