Cum o fi sa ma adori dinainte sa fiu, sa ma cunosti de cand eu nici amintiri nu am? Cum o fi sa simti durerile mele ca si cum ar fi ale tale? Cum o fi sa ajungi in etapa in care eu sa fiu principalul motiv pentru care traiesti? Cum o fi sa ma vezi dorindu-mi sa plec? Cum se simte cand inchid prea des usa de la camera si de la sufletul meu? Cum pot eu sa cuprind si sa pretind ca as putea vreodata intelege toate astea? Ma simt coplesita si neputincioasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu