A curse, a prayer, a wish, a spell or will

foto credit

This morning I am making a wish and I stop procrastinating.

:)

"It comes that time when you have to look deep into your soul and open that envelope where it stays written your purpose here on Earth. It will be a cause that will give meaning to every day of your life, it will be a cause worth dying for."

LE: great tune..

Naturally

Sunt doua tipuri de fete pe lumea asta: cele cu parul drept si cuminte si cele cu parul rebel si cret. Atat! As putea sa inchiei aici.

Dar pentru ca precizarea de mai sus nu este (inca) axiomatica ci chiar metaforica am sa continui. Fenomenul cred ca este unul nativ, altfel nu as putea sa-l explic. Sunt deci, fetele simple, adica alaturi de care iti este usor sa convietuiesti, carora le este usor sa aleaga si care nu risca foarte mult.Ele se asigura ca au mereu in bratele cui sa planga si cine sa le spuna ca sunt cele mai frumoase si destepte. Fug mai mereu de cliplele de singuratate profunda in care sa ramana cu ele insele, in care sa se intrebe mai mult si in care cel mai probabil li s-ar increti parul. Dar nu, ele se asigura mereu ca au parul drept! Este momentul ala in care alegi sa ai parul drept si renunti la modul natural in care orice par se carlionteaza dupa ce e umezit si se usuca la soare si vant.Il domolesti sa il aranjezi pana la ultima suvita si asa, de la aranjarea parului incalcit si cret ajugi la a-ti aranja viata si modul de a fi dupa cum spun altii ca e bine si nu dupa cum e natural si liber.
Fete cu parul drept par mereu sa stie ce vor, inca de mici stiu de la predecesoarele lor ca trebuie asa: un partener, o nunta si copii pana in 30 ani, hai 35. Suna cunoscut nu? A, sa nu uitam de cariera si "femeia independenta". (aici fac o paranteza in care sa precizez ca "nu mai pot" cu femeile independete si de cariera care pozeaza in mici dictatori, dar ii sterg lui "iubi" restul de sos din coltul gurii. Nu imi plac femeile alea scortoase in costum business,care nu ar recunoste in ruptul capului ca au plans la un film). Desi in fata celor multi se arata puternice ele stiu foarte bine sa joace rolul victimei si imbraca haina vulnerabilitatii exact atat cat trebuie si in fata cui trebuie.Fetele cu parul drept sunt societatea, sunt aparentele, sunt copii ale unor copii.Ele sunt totusi partenerele ideale, pentru ca e mai simplu.

Si sunt si fetele cu parul cret. Care se razgandesc des, care cauta mereu mai mult, poate si acolo unde nu e nimic.Vor sa aibe ceva real, profund, dar nu-si fac niciodata lucrurile simple. Sunt vulnerabile, dar in fata cui nu trebuie, pana cand renunta temporar, dar niciodata pentru totdeauna. O fata cu parul cret nu ar da doi bani pe societate, ar putea sa aibe o familie la orice varsta daca asa ar simti sau ar lua un copil abandonat si la 40 de ani si l-ar creste sigura si l-ar invata tot ce stie ea. Fetele cu parul cret cauta mereu un sens si de multe ori le este greu pentru ca multe lucruri nu au sens. Cauta un sens si in ocupatia lor, dincolo de profit. Fetele cu parul cret sunt imprevizibile,uneori sunt capabile sa astepte foarte mult, dar alteori nu au rabdare nici 5 minute. O fata cu parul cret traieste in prezent, si arde momentul desi viitorul nu promite nimic. Exact ca parul ondulat niciodata nu se aseaza cum vrea altcineva, sunt incapatanate.Fete cu parul cret nu se tem de ele insele pentru ca ajung sa se cunoasca in momentele variate in care se lasa purtate. Cred ca fetele cu parul cret iubesc atat de sincer viata incat vor sa ia cat mai mult de la ea, de la durere pana la bucuria fara margini. O fata cu parul cret stie sa-si recapete ambitia si determinarea, iar puterea ei o face sa fie mereu verticala. Ea vrea bomboane si inghetata si poate sa merga mult pe jos, ea invata mereu si e in continua devenire.
Cu fetele cu parul cret nu e niciodata simplu.

Carlos Villalobos/La Esperanza - La Punta

Who are you?

This gives me strenght:

When we open our eyes and...

Imi fac ordine in camera mea in fiecare zi, impachetez si tot pare sa nu termin.
Azi am gasit o "diploma" din acelea de care se vindeau(si se mai vand probabil) la magazinele de suveniruri de la sosea din statiunile de munte.
Este de cand aveam eu 12 ani si ele vreo 13.
M-a induiosat tare mult, si mi-e dor de ele...si mi-am amintit inca odata cum nu sunt efectiv capabila sa pastrez oamenii aproape de mine sau sa ma duc dupa ei sa-i caut.

Where should I go, if Earth's the only place I know?

Motto:

Nu stiu ce am,

Ca nu dorm cand dorm

Nu stiu ce am,

Ca nu sunt treaz,

Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,

Ca nu ajung nicaieri,

Cand merg.

Nu stiu ce am,

Ca stand pe loc

Sunt, hat, departe.

Doamne, din ce fel de huma

M-ai luat in palmele tale calde

Si cu ce fel de saliva

Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am

Ca exist,

Nu stiu ce am

Ca nu mai am nimic,

Decat pe tine.

(Ceva ca rugaciunea -Marin Sorescu)

Needing...

Never shared this feeling of vaporizaton, of complete...

Abandon

It's like with every breath, with every step, I'm transforming, losing a bit, consuming...

And there's silence, and lonlieness, and sadness, and emptiness

And then comes myself.

Still, my hair... my hair it curls so nice in the summer... and it shines...

"[...]...but it's hard to stay mad, when there's so much beauty in the world. Sometimes I feel like I'm seeing it all at once, and it's too much, my heart fills up like a balloon that's about to burst... And then I remember to relax, and stop trying to hold on to it, and then it flows through me like rain and I can't feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life... You have no idea what I'm talking about, I'm sure. But don't worry... you will someday. " (American Beauty)

Louis Armstrong-What a wanderful world

Dialoguri si intamplari cu Zana (ep.2)

- Ah de cand vroiam sa te intalnesc!

- Zau, cum asa?

- Am nevoie sa faci o magie pentru mine...

- Esti sigura ca nu poti sa te descurci singura?

- Nu prea cred. E vorba despre ceva prea ciudat ce mi se intampla. Nici nu stiu cum sa-ti explic.

- Incearca!

- Am impresia ca imi fura altii visele. Am impresia ca oricat m-ar admira, defapt iau cate putin din mine...

- Si nu-i asa ca ti se pare ca uneori viata e ironica?

- Ba da..aaa..

- Continua, continua..

- E ironic,da...Nu ma consum atat de mult, dar e imposibil sa nu observ ce se intampla, sunt vise marunte cred..dar odata ce le exprim, se implniensc dar nu mie. Undeva ceva merge prost!

- De acord! Foarte prost! Insa, ei impliniesc visele exact cum ai face-o tu?

- Hmm..nu,ei doar le ating, nu as putea spune ca le implinesc, e un cuvant prea complex..e ca si cum le-ar bifa..

- Tu de ce crezi ca se intampla asta?

- Asta te intreb eu pe tine, eu nu am nici o idee..

- Nici o idee...suna cunoscut...

- Deci?

- Eu zic ca porneste de la o ipostaza favorabila a ta pe care o scapi de sub control.

- De ce?

- Pentru ca esti prea...naiva.

- Poftim?

- Voi oamenii...sunteti minunati, dar stiti si sa va raniti atat de bine intre voi. Uite ce e, sentimentul ce-l traiesti este real, insa fundamentele lui nu au logica.

- Huh?

- Daca sunt visele tale numai tu le poti implini, tu ai spus-o..ceilalti doar le fura, sau asa ti se pare tie. Implinirea insa, o poti atinge doar tu.

- Atunci de ce..

- Pentru ca tu esti printre putinii care stralucesc atat de tare cand esti fericita...incat contaminezi. Se bucura cu tine si pentru tine, insa uneori si unor oameni li se altereaza sentimentele exact ca vinul ce se oteteste, e natura umana...si chimie.

- Mda...pff!

- ...pentru ca nu exista oameni rai, sunt doar alterari de care uneori nu mai pot scapa.

- Si cum recapat controlul de care vorbeai?

- E foarte fina linia intre cat poti controla si cat nu...pentru ca lucurile sunt pozitive pana la un punct. Tu ai atata energie si nu stii sa o dozezi.

- Aici ai putea sa ma ajuti!?

- Sigur,sigur...rezolvam, nu-s eu Zana aici?

- Si ce mai fac cu cei 'alterati'?

- Pot sa iti ia din vise cat vor, pot sa incerce sa fie ca tine, pot sa iti ia prietenii, iubitii, vorbele, ideile si ce vor ei...adevarul e ca nu vor fi decat niste paiate ridicole..si nu trebuie sa te preocupi tu de cum vor decurge lucurile pentru ei, viata are caile ei.

- Pai si cum sa-i las sa...

- Ce e al tau numai tu poti implini, vis sau orice este...Ma auzi?

- Aud, aud! Dar nu inteleg..

- Vei intelege...

- ...

- Nu te mai ingrijora pentru niste imitatii proaste care rezulta sau vor rezulta. O domnisoara curajoasa si frumoasa ca tine nu-si face astfel de probleme, nu isi pierde increderea. Concetreaza-ti energia si vezi-ti de drum, vor cadea toate figurinele de carton si vei ramane cu oamenii adevarati.

- E frumos ce spui tu dar...

- Tu poti sa schimbi oamenii in bine. Ai facut-o si o vei mai face si asta e minunat. Am dreptate?

- uhm..da..

- Mereu te vei intalni cu unii care ar vrea sa aibe darul asta al tau fara sa fie macar constienti de asta, dar asculta ce-ti spun, sunteti putini. Si darul asta oricat ar incerca si oricat ti s-ar parea nu ti-l pot fura.

- Eh,nici macar nu ma cunosti...si vorbeam despre visele si dorintele mele.

- Eu stiu multe depre tine, despre cum ai schimbat persoane si ele nu au avut timp sa-ti multumeasca, pentru totul pare prea uman sa fie real. Si crede-ma, niciuna dintre acelea nu te-ai uitat. Nu lasa asta sau paiatele din jur sa te opreasca din a fi tu. Daca deschizi ochii si maine dimineata insemna ca ai ceva important de indeplinit. Iar despre vise si dorinte, ocupa-te tu de implinirea lor si lasa-i pe altii,fie si le cladesc pe ale lor proprii, fie continua sa fie ridicoli in jocul lor. Stii cand iti zicea taica-tu ca faci parte din cei putini si demni si sa nu te confunzi cu prostimea?

- Stiu..dar tu de unde...

- La fel iti zic, nu te counfunda cu cei multi care se conformeaza in viata banala, in rutina, de dragul sigurantei sentimentelor sau a zilei de maine...of, 'siguranta' asta e iluzia cu care voi oamenii va imbatati cel mai des si pierdeti ce-i mai frumos din viata. Nu cred ca iti dai seama cat de curajoasa ai fost pana acum si cat de puternica esti.Nu te compara, nu te masura, nu te raporta la ceva ce ai depasit de mult. Bai, tu m-auzi?

- Da!

- Stai asa nu te misca, ai un puf pe frunte

Jaaap!!!

- Auuuu!...Zano!? Unde ai disparut?

Dialoguri si intamplari cu Zana (ep.1)

- Buna ziua, sunteti Zana?

- Da, eu sunt.

- hmm..Imi pare bine, Dandanescu V.

- Pareti cam nedumerit

- uhmm..Nu prea aratati ca o zana.

- Ati vazut vreodata una?

- ..aaa, pai...

- Poate cand erati copil, sau, stiu eu, in vise?

- Din folclor stiu ca zanele sunt blonde, au aripi, fac vraji sunt rapitor de frumoase...Nu ca as vrea sa va jignesc nu ma intelegeti gresit, e vorba despre un anumit tip de frumusete, a dumneavoastra e mai degraba...

- Stati linistit..nu ma deranjeaza remarcile facute, sunt absolut normale. Spuneti-mi mai bine ce va aduce pe la mine?

- Pai, eu cred ca sunteti singura solutie care mi-a mai ramas.

- Pentru?

- Sunt foarte nefericit. Sunt intr-un moment al vietii in care nimic nu pare sa aibe sens.

- Pai nimic nu are sens.

- Cum sa nu...toate clipele cand totul pare ca se leaga, sa merga din plin. Cand zambesti, esti multumit si abia astepti sa vina ziua de maine.

- Prostii! Acelea sunt iluzii...Acum defapt sunteti lucid

- Ce tot spui? Asta vreau de la tine Zano...sa imi aduci din nou fericirea, sensul.

- Hmm..nu cred ca ati auzit ce-am zis mai devreme. Dar spuneti-mi, cum sa va aduc eu fericirea?

- Eu vreau raspunsuri, nu intrebari. Ce fel de Zana esti?

- Spune ce-ti doresti, pune-ti o dorinta! Suna mai familiar acum?

- Vreau sa-si recapate sensul viata mea.

- Nu si l-a pierdut niciodata, pentru nu a existat niciodata.

- Imi spui ca alerg dupa ceva ce nu a existat niciodata, alerg dupa iluzii?

- Nu puteati sa o spuneti mai bine. V-am spus ca sunteti lucid acum!

- ...

- Deci vreti sa visati din nou? Nu va place realitatea? Corect?

- Vreau sa fiu treaz, lucid si sa fiu si fericit.

- Se cam exclud reciproc, insa o Zana nu spune niciodata ca ceva e Imposibil, va veti convinge singur.

- Mai bine plec, va multumesc pentru nimic! Am uitat ca zanele sunt si cam proaste.

- Ne revedem!

- Sper ca nu!

Zana formeaza un numar: - Alo, buna ziua doamna Dandanescu, am rezolvat, V. nu mai crede in zane.

Robbie Williams -Supreme

Nu ma oglindesc...

Am cumparat cartea postala ilustrata cu "Portait de Francoise" a lui Pablo Picasso cand am fost la muzeul omonim din Barcelona pentru ca mi s-a parut ca seamna cu mine, nu neaprat fizic cat prin starea suprinsa. Am asezat-o in raftul din biblioteca si ma uit la ea destul de rar. Azi, m-am regasit aproape oglindita privind-o.

Nu poti sa atingi o stare,nu poti sa o descrii, nu poti sa o exprimi...asa cum nu pot eu acum.Toate momentele cand te uiti in oglinda si iti juri sa fi altfel, mai bun, mai curjos. Cand iti interzici sa pierzi cu un aer definitiv de parca a pierde este cel mai rau lucru. Sentimentul ca esti complet golit, pustiu, un vid surd pe care il umpli cu zgomote, orice zgomote numai sa acoperi tacerea. Nu, asta nu e depresie, e una dintre senzatiile cele mai vii ca exist; atata timp cat ma pot privi pe mine insami in ochi. E vorba despre lucruri simple pe care nu mi le recunosc.Oricat imi place Clarissa din Mrs. Dalloway who "bought the flowers herself", nu mai gandesc ca ea. Nu suport mincinosii si ipocritii, ii simt, (probabil de asta ma apropii de asa putini oameni), atunci de ce aleg sa ma mint pe mine? Nevoia de a fi "centrul universului"(vb. lui C.) raportat la macar un reper, este normala in natura umana egoista si vanitoasa, si desi intr-un test stupid pe care mi l-am facut odata eram caracterizata intr-un cuvant prin "selfless" (mi s-a parut un cuvant atat de frumos), nu mai pot sa astept la rand. Daca sunt slefless ma intreb where is myself? Cate putin in fiecare om la care tin, in fiecare actiune in care ma implic, e un defect cred, pentru ca eu nu raman cu nimic si nu primesc, sau nu stiu sa primesc nimic. Puff! Magie! nu mai ramane din mine nimic.. si iluziile nu au reflectie in oglinda. Si deci nu ma mai uit in oglinda, si nu mai fac juraminte definitive..nu mai am resurse. Un sentiment de indepartare de tot, ma urmareste,undeva unde sa nu mai stie nimeni nimic de mine. Nu se incadreaza nicaieri, nici la curaj, nici ca lasitate, e sinceritatea de care fac eu atata caz.

Poate sunt inca un copil imatur si trebuie sa ma descurc singura ca sa ma crediteze unii, am s-o fac si p-asta, dar eu nu am nevioe sa-mi demostrez ca pot. Intodeauna am stiut in sinea mea de ce sunt capabila si am fost cea mai activa si sincera "majoreta" a mea. Pe de alta parte, poate sunt mai matura un pic decat ar trebui sa fiu la varsta mea. Poate ca Nichita o spunea mai bine: "Nu ma realizez deplin niciodata,/pentru ca/am o idee din ce în ce mai buna/despre viata."

Untill someone cares, I'll start caring.

Momente importante

Apasa clanta, impinge usa si odata cu ea aerul mai rece, pentru a patrunde din nou pe holul sufocant. Trecerea simbolica catre orice va urma. Nici un chip familiar nu se zarea, asa ca vocea a inceput sa vorbeasca in interior deodata, dar despre nimic concret. "Care sunt momentele importante?" "Ce conteza in momentele astea?"."- Uite poseta!, ii zice cineva. "-Da, poseta...". Interior:"Sa sun?" Asa face toata lumea...sa-i sun pe oamenii care se gandesc la mine..."
Se indreapta usor catre capatul holului unde era mai multa lumina, mai mult aer. "Toate gandurile astea...am sa sun si am sa-i zic lui mama ca fost bine, nu ce simt, la fel lui tata. Am noroc, am...sau? Poate cele mai mari tristeti stau in spatele aprentelor normale si nu chiar in tragediile cele mai evidente."
Inca un pas cu telefonul in mana, inca un pas si niste ganduri: "ce naibii faci in momentele importante? cum le recunosti? cine zice? doar simti ca te sufoca pana peste cap pentru ca nu poti sa vezi dincolo de ele? Mereu oamenii au vrut sa marcheze momente: sa mancam, sa bem, sa ne sunam, sa ne inconjuram de iubirea celor din jur, prea mult spus..poate doar de prezenta unora. Momentul important ti-l cladesti cu atata atentie, il planifici, il regizezi uneori...trebuie sa fie perfect! Oricum trebuie marcat si mai ales trebuie impartasit. De ce nu suni cand te trezesti de dimineata si nu mai sti ce zi e pentru cateva minute? Momente marcante, importante...momente...etape. Ce-ar fi sa suni sa spui 'ma simt ca dracu'! si nu stiu de ce', asta nu e un moment important..Oamenii pentru care contez..."
Arunca o privire telefonului si intr-o clipa, cu o miscare hotarata, il izbeste de pamant cu toata forta din bratul drept. Bucatele de plastic se imprastie pe podea, tastatura a patinat vreun metru pana langa un scaun...toti se opresc din forfota la auzul zgmotului si se uita catre sursa ce l-a produs. "Ce-ai patit? Cum a fost acolo?", intreaba cineva. Se uita catre ei, zambeste, imbraca un chip senin si raspunde: "Excelent!"

Don't even know why...but today I feel for this song, maybe because "one day I'll understand"...'till then "marching, marching."
and I can't explain how completly infatuated I am with Lauryn Hill.

craving for...Poetry

I HIDE myself within my flower,

That wearing on your breast,

You, unsuspecting, wear me too—

And angels know the rest.

I hide myself within my flower,

That, fading from your vase,

You, unsuspecting, feel for me

Almost a loneliness.

by Emily Dickinson

Haina asta ce-o port, mi-a ramas mica, ma strange, ma impiedica sa ma misc liber. Si nu stiu cu ce sa o schimb pentru ca gasesc tare greu un model care sa mi se potriveasca. Si-apoi cum sa raman dezbracata pe vremea asta?