joi, 9 iulie 2009

Momente importante

Apasa clanta, impinge usa si odata cu ea aerul mai rece, pentru a patrunde din nou pe holul sufocant. Trecerea simbolica catre orice va urma. Nici un chip familiar nu se zarea, asa ca vocea a inceput sa vorbeasca in interior deodata, dar despre nimic concret. "Care sunt momentele importante?" "Ce conteza in momentele astea?"."- Uite poseta!, ii zice cineva. "-Da, poseta...". Interior:"Sa sun?" Asa face toata lumea...sa-i sun pe oamenii care se gandesc la mine..."
Se indreapta usor catre capatul holului unde era mai multa lumina, mai mult aer. "Toate gandurile astea...am sa sun si am sa-i zic lui mama ca fost bine, nu ce simt, la fel lui tata. Am noroc, am...sau? Poate cele mai mari tristeti stau in spatele aprentelor normale si nu chiar in tragediile cele mai evidente."
Inca un pas cu telefonul in mana, inca un pas si niste ganduri: "ce naibii faci in momentele importante? cum le recunosti? cine zice? doar simti ca te sufoca pana peste cap pentru ca nu poti sa vezi dincolo de ele? Mereu oamenii au vrut sa marcheze momente: sa mancam, sa bem, sa ne sunam, sa ne inconjuram de iubirea celor din jur, prea mult spus..poate doar de prezenta unora. Momentul important ti-l cladesti cu atata atentie, il planifici, il regizezi uneori...trebuie sa fie perfect! Oricum trebuie marcat si mai ales trebuie impartasit. De ce nu suni cand te trezesti de dimineata si nu mai sti ce zi e pentru cateva minute? Momente marcante, importante...momente...etape. Ce-ar fi sa suni sa spui 'ma simt ca dracu'! si nu stiu de ce', asta nu e un moment important..Oamenii pentru care contez..."
Arunca o privire telefonului si intr-o clipa, cu o miscare hotarata, il izbeste de pamant cu toata forta din bratul drept. Bucatele de plastic se imprastie pe podea, tastatura a patinat vreun metru pana langa un scaun...toti se opresc din forfota la auzul zgmotului si se uita catre sursa ce l-a produs. "Ce-ai patit? Cum a fost acolo?", intreaba cineva. Se uita catre ei, zambeste, imbraca un chip senin si raspunde: "Excelent!"

Un comentariu:

cristi spunea...

Ciudat...se spune ca nu suntem singuri niciodata...
Those damn phones! :)