Improvizatie

Imi dau seama ca sunt un mare fan al improvizatiei si un dusman al previzibilului. Imporvizatie in sensul de spontaneitate, prezenta de spirit. Cred acum ca ma pot analiza pe mine insami destul de bine. Fara sa detaliez prea mult, realizez ca mi-am dezvoltat o tendinta cumva inconstienta de a nu face ceea ce mi se spune. Nu suport sa fiu controlata, masurata, limitata, ingradita. Nu suport sa fiu la fel. Vreau sa am spatiul meu, momentele mele cu mine.

Ma simt exact ca iedutul lui bunica care mereu scapa din tarc, strecurandu-se printre poarta si gard si incepea sa topie haotic, dar fericit. Nu mai judec oamenii, (cel putin incerc), si nu-mi judec parintii, dar au reusit sa faca din mine un iedut fara stare.Nu stiu cat mai rezist. Tot de aici probabil si simpatia pentru improvizatie. Poate ca sunt oameni si oameni , iar nu toti functionam la fel, unii sunt pasionati de strategie si planificare. Cei mai increzuti compara lumea afacerilor de acum cu lumea vechilor razboaielor si cu strategiile de atunci, cu marii strategi ai vremii. Eu zic ca doar se mint frumos, ca sa se simta mai interesanti in legatura cu ceea ce fac. Si pana la urma la ce a dus atata planificare? Cand omul se gandeste si planifica prea mult, de cele mai multe ori devine distructiv, daca nu are adversar intra in competite cu sine insusi si se lupta cu termene limita.

Pretuiesc mult mai mult spontaneitatea, joaca cu momentul si circumstantele, bucuria de a nu te teme de ceea ce urmeaza pentru ca stii ca orice ar fi te poti adapta, relaxarea si detasarea.

Desi nu neaparat in aceeasi tonalitate, iata o mostra de improvizatie. Imi plac mult de tot oamenii astia: