Tin sa recunosc ca mi s-a deformat pana la lacrimi perceptia asupra realitatii.
Sunt poluata in sinea mea.
Sunt intrigata, furioasa, seaca, blanda, rea, tanjitoare, distructiva, gresita, incomoda. Unde e serenitatea contemplativa de altadata (de la gradinita)? E mana talibanilor.
E ceva la mijloc, e un nod in gat, e un nod in papura, un nod gordian, un bat in roata, ceva in neregula, ceva ciudat, ceva in aer, e dubios, e ceva ce ne scapa, ceva ce ne sta pe limba, e de mirare, de necrezut, de bagat pardon stimabililor, de scos ochii, e ceva de speriat.
Atentie, se moare. Dar nu aici, in alta parte, la ei. Aici e bine, sunt prajituri si inghetata, e pofta de viata, lume plina de speranta, lume in concediu, confetti poate, rochii de seara, juraminte eterne (regrete la ei), beuturi fine, emotii, caldura sufleteasca...
Deci ce caut eu aici? (un trai decent) o panza de paianjen pe care sa-mi chem prietenii unul cate unul, un drag, un profiterol, o baie cu spuma, niste chicoteli, o stare de gratie in care obisnuiam sa intru si sa o eman cand eram si mai tinerica si (mai) flusturatica, si in rest multe lucruri concrete de care toti credem ca avem nevoie si de care aia mai orgoliosi credem ca n-avem nevoie.
In fine, treaba e ca eu traiesc si toti traim asa ca hai dracului sa mai si radem si sa ne mai spalam de toate trasaturile de caracter care ne bat in cuie si sa fim mai curajosi ca ne permitem. Nimeni nu e impotriva mea, nimeni nu ma opreste, nimeni nu ma tine. Cred ca se pot integra legaturile in libertate. Si peste tot sunt posibilitati. N-o sa le vad daca umblu cu eticheta dupa mine.
Vreau sa nu inghet, sa scap de cinismul respinsilor, sa-i las sa vina la mine si sa stea putin daca vor, ca n-o fi foc, nu ma diluez. Si vreau sa pot sa stau ghem unde sunt iubita (si sa tac o data, ca parca ma trage prapastia sa vorbesc, sa sap, sa sap, sa sap). Si sa fiu iubita mult de tot. Da.
Anouk - Losing My Religion (live)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu