Ce dimineata urata.
Atata moarte si boala...atatea lacrimi, atatea vorbe si regrete degeaba.
Nici sangele din noi nu mai contine celulele ca sa ne apere...Nici plamanii nu mai reusesc sa respire aerul ce ne inunda corpul cu viata...nici inima nu mai pompeaza ritmic prin vene. Anomalii din noi cresc si cresc... Creierul nu mai se iriga, sinapse tot mai putine,simturi pierdute,imaginatia ne ramane...realitatea noastra perceputa...schizofrenie.
Si ochii se inchid incet...nu mai zaresc lumina, culoarea, frumusetea...
Si ochii nu se mai deschid, nu se mai deschid, nu se mai deschid...
M-am tot dus cu gandul la autodistrugere.
Din slabiciunea de om vine tot? din exces...din dorinta de a forta limita, limita catre extraz, catre suferinta, vrei sa atingi o limita, sa o fortezi...sa simti! Sau poate unii doar devin prizioneri ai exteriorului, ai altora, ai unei cauze si uita de ei. Altii sunt doar pentru ei...Totul e sa fii in echilibru. Dar cine mai vrea echilibru azi? Eu nu-l mai vreau, pentru ca stiu ca e posibil sa-l ating doar o perioada scurta de timp..si apoi, tot momentele de "balans" ma vor face sa traiesc...sa traiesc...Poate nu e slabiciune,e tocmai curaj, de a alerga catre...final. Destinatia e aceeasi oricum.
Moarte...
John Lenon a declarat in gluma cand a fost intrebat cum si-ar dori sa moara, ca probabil va fi impuscat de un nebun-dezaxat, si asa s-a intamplat. Poate ca uneori stii fara sa fi constient de asta. Stiinta in nestiinta.
Hidrocortizon in mine, in muschi, in corp...si ar trebui sa am stari euforice dupa cum zice in prospect...Dar parca aiurez...
Tremur de la prea multe sentimente.
eu? aceeasi ca intodeauna si ca niciodata, totul e tot acolo dar putin mai incolo si tot asa, caci nimic nu se schimba niciodata si totusi nimic nu ramane la fel prea mult.
ideea este ca nu e nicio idee.
lumea asta e un nonsense.
motiv pentru care unii o iubesc.
si altii o urasc.
desigur, eu am ambele sentimente fata de ea.
uneori in acelasi timp.
Mozart a murit in timp ce compunea acest Requiem. Constanze Mozart, vaduva compozitorului da compozitia spre a fi terminata, lui Joseph Eybler si Franz Xaver
Mozart - Requiem - Lacrymosa
4 comentarii:
death makes angels of us all and gives wings where we had shoulders as smooth as raven claws - jim morrison
impresionant ce ai scris...sau cum ai scris...nu stiu exact...
Nici nu stiu ce sa mai spun.
Daca tot iti place Cioran, amintesc si eu acum ce spunea dumnealui odata:
Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu.
imi place cum scrii.
V.
Nothing is real and nothing to get hung about...
Always know sometimes think it's me, but you know I know when it's a dream.
I think I know I mean "Yes", but it's all wrong.
That is I think I disagree.
Imi place ce-ai scris.
Pentru ca ma inspira. Cred.
Daca nu ma inspira, imi blocheaza inspiratia si tot e bine.
Trimiteți un comentariu