Angajez coach

Vointa face diferenta.

Uneori mi-ar placea sa pot angaja un coach care sa imi poarte de grija. De la ceea ce insemna lifestyle pana la coaching efectiv in activitatea fizica. Sa ma trezeasca cu noaptea in cap, sa nu ii fie mila de somnul meu dulce, sa arunce o galeata cu apa pe mine, sa ma preseze sa ma imbrac in 5 minute ca sa prind rasaritul pe malul marii unde ma duce sa alerg, sa-mi numere cele 150 de abdomene si apoi sa ma mane in pas alergator inapoi acasa de unde sa nu ma lase sa plec pana nu imi pun in ordine toate hainele, sa-mi dea mancare sanatoasa si suc de portocale natural. Cand ma introc sa-mi deconecteze internetul, sa-mi inchida telefonul, sa-mi arate mustrator catre cartile pe care am inceput sa le citesc si nu le-am terminat, sa-mi dea iarasi mancare sanatoasa. Sa aibe grija sa nu mai cheltui banii aiurea. Apoi sa stea la discutii cu mine sa vedem care trebuie sa fie urmatorii pasi in viata mea, care e cea mai buna optiune, ce e de facut, apoi sa dea drumul la muzica si sa incepem sa dansam. Sa ma trezeasca la realitate cand o iau pe campii si sa-mi aminteasca sa visez cand devin prea prinsa de viata cotidiana si monotona, apoi sa ma scoata iar la alergat pana nu mai pot, sa ma opresca si sa ma puna sa fac flotari. Sa-mi vorbeasca pe un ton serios cand ma pierd ca un copil in fata greutatilor, sa-mi spuna mereu lucruri intelepte, sa ma faca sa-l urasc pentru moment foarte tare, sa vreau sa-l iau la bataie. Sa-mi faca cadou un sac de box si sa ma invete tehnici de aparare, sa ma duca intr-o zi intr-un loc uitat de lume unde sa tip cat de tare pot si apoi sa culeg flori. Sa-mi arate cerul in fiecare zi si sa ma recompenseze cu caramele, sa se asigure ca beau cel putin 2 L de apa pe zi si imi iau pastilele. Sa vorbim iar despre motivele pentru care nu stiu sa fiu prietena cu oamenii si despre prieteniile pierdute din copilarie si liceu. Sa imi zica verde in fata tot si sa nu ma menajeze, sa ma trezeasca iar cand vine o noua zi, si mai ales sa-mi scoata protiile din cap!