In drumul catre nicaieri o poti lua pe unde vrei. E plina lumea de visatori care ar scoate banii din ecuatiile care le dau de cele mai multe ori cu minus. Privirea lor e resemnata de prezent si inflacarata de un viitor iluzoriu. Si daca ne-am lua de mana toti, am mai vrea sa ajungem undeva sau ne-ar fi suficient?
Cand ai crize existentiale dese e bine sa le imbratisezi ca pe copiii tai. Si sa razi. Da, cel mai curoajos si mai benefic lucru asta este. Dar sa razi tare si sa plangi tare si te arunci in viata ca de pe-o stanca si sa cazi liber liber si-apoi sa ajungi sa zbori...sau macar sa plutesti un moment.
Daca te concetrezi prea mult sa-ti contolozi fericirea, sa te autosugestionezi, sa gandesti pozitiv si sa-i citesti pe oamenii aia cu dintii albi, cred ai pierdut ideea. Te autodresezi ca si cainele lui Pavlov.
Eu nu vreau butoane de turn happy, fuck them!
Sufletul nu e facut pentru a fi previzibil. Iar mintea.... we have no idea!
Am sa gasesc candva acel "nu stiu" de acum si apoi ma voi indrepta catre urmatorul. Prezentul de acum e "nu stiu"ul de ieri, asa e cel mai onest. Prefabricam totul planificand studii si obiective cuprinsi de frica...nesigurantei.
Human being not human doing, Just be!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu