"Nu am timp!"

Eu nu am timp sa scriu ce scriu acum.
Majoritatea lumii se plange ca nu are timp. Si eu cu ea in cor!

Tot aman lucruri pentru ca "nu ma timp acum" si asta pentru ca fac lucrurile pe care trebuia sa le fac cand eram ocupata sa fac alte chestiuni care trebuiau facute la vremea lor, dar pentru care fusesem atunci prea ocupata. Si asa mai departe.

Lumea imi spune ca nu are timp: "NU ESTE TIMP! TU INTELEGI?" Eu le zic ca nici eu nu am timp, ca sunt prea ocupata cu oamenii care imi spun ca nu au timp deloc.I-as intreba ce fac atunci cand nu au timp? Adica exact in perioada aia de ...timp? Mi-ar raspunde: Pai...chestii! Alea care te tin ocupat.
Ma gasesc mereu in situatia cand spun: "Voi face, daaaaar,nu acum, pentru ca acum sunt ocupata."
E un sindrom, sau mai degraba comportament despre care nu stiu daca are traducere in limba romana si care se numeste: Procrastination
Acum ca stiu si cum ii zice, poate o sa incep sa ma feresc de el.
Poate imi fac timp sa-mi fac timp!
Cum imi spunea mie odata cineva (persona importanta, a caror opinii le apreciez, dar nu in mod fatis): "Nu exista nu am timp, exista doar nu vreau".
Si cam asa e...ori iti faci tu timp, ori te face timpul pe tine!

Deja mi se pare ca a trecut prea mult timp de cand spuneam ca nu am timp sa scriu ce scriu acum. Si uite ca totusi scriu, deci uite ca timp este! Este, adica daca eu il fac (pe el, -l...pe timp) exista! El este chiar acum...secunda cu secunda...tica-taca! tic-tac!

Sa inteleg ca problema mea este ca nu il fac, si, prin urmmare, cum as putea sa pretind sa am ceva daca nu il fac efectiv?
Pentru ca timpul e ceva ce trebuie facut, pentru ca altfel nu e!
Deja mi-a venit o idee: Ia sa incetez eu chiar acum sa scriu...si sa imi fac timp in continuare sa citesc din cartea aia de Dan Puric pe care am cumparat-o azi! Si sa-mi fac timp sa citesc chiar si prefața!

Si daca nu merge...
Bine ca stiu macar cum se zice in latina si in engleza:
Carpe diem! Seize the day! Yey!


P.S: Acesta a fost un post grabit!