vineri, 25 iulie 2008

Să te dăruiești cu totul


Niciodata nu ai fi crezut ca poti sa:



Sa te pierzi intr-un univers...sa traiesti numai pentru el.

Sa fii un mic zeu care isi creeaza propriul sistem solar. Sa gasesti un soare imens cu o forta gravitationala atat de mare, atat de... coplesitoare... incat sa te faca sa gravitezi vrajit in jurul lui. Sa incepi sa crezi ca esti pe calea catre cunoastere - cunoasterea ta, in si prin univers - sa crezi ca este calea care te face sa vezi spatiul cosmic mai luminos, sa vezi martetia a tot ce nu poti cuprinde cu privirea, nici cu gandul macar, dar sa ai pentru o clipa senzatia ca a inteles tot.

Sa prinzi meteoriti in jurul tau, sa-i opresti din ratacirea lor, din caderea lor. Sa-i inveti sa pluteasca cu tine, sa se lase purtati de aceea forta coplesitoare, atat de...atrasi de forta soarelui. Sa iti traverseze prin sistemul solar comete luminoase care se mistuie si se topesc in traiectoria lor, care lasa in urma o dara lunga de lumina si praf...
Sa ramai orbit pentru o perioada privindu-le...

Sa parasesti trecutul tau pentru un sistem solar creat, poate ireal...in care, la inceput, nu erai decat un meteorit si in care acum gravitezi in martetia ta, sa fii tu o planeta cu sateliti in jurul tau.

Sa iti traiesti fazele, anotimpurile...visele.

Sa vrei sa te opresti si sa nu o mai poti face...prins in contradictia legilor fizicii, intre forta centrifuga si forta centripeta. Sa te consumi intre miscarile de revolutie si propriile tale miscari de rotatie...tot privind spre coplestitorul, dar atat de frumosul soare. Sa fi prins in interdependenta miscarilor celorlalte planete ce danseaza si ele in ritmul gravitatiei pregnante a soarelui.

Sa iti amintesti de tine, pana la momentul in care ai gasit acel soare, sa-ti dai seama ca nu mai ai nimic din acea perioada, sa realizezi ca ai jucat totul pe ceea ce parea a fi un ideal si care acum este chiar realitatea pe care o traiesti.

Sa-ti dai seama ca niciodata nu poti castiga totul.
Sa incepi sa vezi petele de pe soare.
Sa-ti simti energia irosita in soarele din ce in ce mai mare si mai coplesitor.

Sa-ti dai seama ca vei fi inghitit la un moment dat.
Sa incepi sa simti transformarea caldurii soarelui in arsura si sufocare.
Sa vrei sa descoperi alti "sori" desi stii ca vor fi si ei imperfecti.
Sa iti doresti atat de mult sa gravitezi si in alte sisteme solare, dar sa nu mai stii de unde sa incepi din nou..sa te izbesti de alte galaxii ce iti par luminoase.
Sa tulburi parcursul altor planete din alte galaxii atat de diferite, in cautarea unui alt soare.
Sa descoperi alte puncte cardinale, sa traiesti primele tare miscari tectonice.
Sa nu mai intelegi de ce faci rau, cand vrei sa faci bine.

Sa nu mai vrei sa te lasi prins cu totul de forta gravitationala a unui punct fix.
Niciodata.





kate havnevik- kaleidoscope

3 comentarii:

Anonim spunea...

ciudat sentimentul descris...

Anonim spunea...

sunt mai multe sentimente ma!

Zana spunea...

:))