...iar eu...Nu exist!

Fara introducere pentru ca sunt prea obosita. Si oricum scriu slab acum.

Astazi in tramvai s-a asezat pe scaunul din fata mea un tip, un tigano-turc (genul ala Embrah, Yuxel etc.), s-a intros spre mine si a inceput sa ma intrebe diverse. Puteam sa ma ridic sa plec mai incolo , sau sa cobor la prima, dar nu am facut-o. Imi parea pasnic.

De fapat, el era convins ca ma cunoaste (sau poate doar mintea foarte bine). La un moment dat, m-a intrebat daca sunt turcoaica, i-am raspuns ca nu. El, nu! ca de ce il mint? Ca eu sigur sunt turcoaica, ca m-a mai vazut si incepuse sa-mi dea detalii despre cine credea el ca sunt.
Acum deja nu mai parea atat de pasnic, asa ca am inceput sa ii dau dreptate in tot ce spunea. Astfel, la final a ajuns el la concluzia ca sunt turcoaica, ca am stat intr-un apartament vechi in Piata Ovidiu, ca am fugit de-acasa cand aveam 17 ani si ca sunt casatorita cu un bun prieten de-al lui.
La Far a coborat si mi-a urat ceva in dialectul lui.

Tot azi, alta zona a orasului, alta ora: mergeam grabita (ca de obicei), si vantul imi flutura fusta mea cea alba cu volane.
Un grup de tiganusi (generic numiti in popor: puradei) au incept sa strige dupa mine: "Zâna! Zânooo!" si s-au tinut cativa metrii dupa mine.
Zic in mintea mea: "Na! Uite si copiii unde-mi erau!. Ma si striga pe nume (porecla) micutii." Oricum, ciudat rau si un pic aiurea pentru ca m-am intors cand au inceput sa stirge si pentru un moment nu stiam ce se intampla si cum sa reactionez. Ma tot uitam in urma apoi, aveam impresia ca ma urmaresc si se ascund dupa colturi si tufisuri.

Pe langa toate astea, am aflat ieri ca nu figurez in nici o evidenta de la politie.

Ma striga de dupa ghiseu o tanti cu vocea pitigaiata:
- Doamna sau domnisoara... (si imi zice numele de familie)!!!!
eu: - Da?
tanti (mai ma intreaba odata, dupa ce m-a vazut): "Dumneavoastra sunteti?"
zic: Da!
tanti: Nu! Nu va gasesc aici la mine in evidenta.
eu: ???
tati: V-ati mutat de curand in oras?
eu: Nu. Aici stau din totdeauna.
tanti: Nu stiu, la mine aici nu sunteti. Luati-va buletinul, nu pot sa vad dau cazierul.
eu: Pai...si eu ce fac acum?
tanti: Va duceti pe strada cutare, la etajul 1, a doua usa si faceti o copie dupa buletin, luati o hartie si apoi veniti inapoi la noi si..bla bla bla...
eu: ...

Astazi...ma intorc in acelasi loc, dupa ce fusesem "pe strada cutare, la etajul 1, usa a doua si aveam hartia", convinsa ca sunt si eu inregistra in evidenta.

Alta tanti: - Gata? Sunteti in evidenta? V-a inregistrat?
eu: Pai, da!
tanti: Ia stati sa verific....mmmm, Nu! Nu apareti nici acum. Nu... ele acolo nu au program sa va inregistreze.
Intra o alta tanti...care era tare curioasa de ceea ce se intampla. I-am explicat.
Si-mi zice:
- Pai, domnisoara, asta inseamna ca nu sunteti nici in evidenta populatiei, nici nicaieri...daca nu v-au inregistrat cei de la politie, ei predau toate evidentele mai departe. Nu sunteti nicaieri!
eu: ...

Ma gadeam sa-mi dau foc la buletin si gata! Nu figurez in nici o evideta, pot sa dispar fara probleme. Si nu ma poate contrazice nimeni.."unde dom'le? Vezi tu vreo persoana cu numele meu in evidenta populatiei din Romania?"
Pot sa fiu cine vreau!

Si mi se pare si amuzant. Tot zic eu ca sunt o Zână...si uite ca pana la urma asta am devenit: o iluzie.

Citeam undeava ca: daca ii repeti unui om constant si cu convingere ca este ceainic, dupa un timp incepe sa fluiere si sa scoata aburi.


Sa nu ma cautati, pentru ca eu chiar NU sunt!