Jamais vu

Astazi mi-am amintit de iubirile din liceu. Mi-am amintit brusc, pe strada, intorcadu-ma seara acasa. Nu a fost atat de brusc, de fapt, a fost provocat de revederea unei anumite persoane.
Mi-am amintit de mine in perioada de atunci. Eram mult mai...
Nu. NU gasesc cuvantul pentru a ma carcateriza in perioada aceea. Si am avut lapsusul asta pana am ajuns acasa.
Tot incercand sa gasesc caracteristica mea, mi-am amintit de carnetul meu de insemnari si idei. Aveam asa ceva pe atunci. Nu era jurnal, era un carnet cu coperti galbene si cu o imagine cu floarea-soarelui, in care scriam ce-mi mai trecea mie prin cap, lucruri ciudate sau banale care se nasteau sub o anumita forma in mintea mea.
In speranta ca imi voi completa incercarea de a ma descrie pe mine in acea perioada, am inceput sa recitesc cu un fel de nerabdare ca si cum ar fi fost un roman.
Multe lucruri am simtit recitind ce scriam pe atunci, dar tot nu am reusit sa gasesc cuvantul ala pe care il cautam...
Mai mult, a mai aparut o intrebare: Cum sunt eu astazi, daca nu mai sunt cum eram atunci?


Imi place de mine cea de atunci si am sa ma caut si sper sa ma gasesesc pe undeva si sa completez persoana asta care sunt acum si careia ii lipseste pustoaica de liceu, care avea timp de scris compuneri si de scaladat in metafore. :)

______________

"Bland, soptit, asa se infiripa gandul cu fiori dezacordati, de parca aproape n-ar fi fost, ca un dans lent in clasa a noua, ca o geana curioasa implinind dorinte naive, ca un dinte de lapte legat cu ata alba de clanta usii de la dormitor, ca atunci cand tatal tau se chinuie stangaci sa iti usuce parul cu un prosop prea mare, ca primul pahar cu vin rosu, sec, ca ultima picatura de pe buza de jos si ultimul fum din ultima tigara, ca valurile din Eforie cand mergi cu dacia catre mare, ca pielea de pe gatul lui cand e tarziu in vara si inca nu ti-a spus ca te iubeste, ca dupa-amiaza fermecata-n care il remarci pe zmeu si nu pe fat frumos, iubirea s-a schimbat, alearga, danseaza, se grabeste, vaneaza inceputuri, uneori se si imbata si se saruta din greseala cu cel mai bun prieten, iubirea a crescut, s-a apucat de fumat, dar a gasit aripi, noi inca ne taram, uimiti si panicati si lasi si precauti, de parca umbla talpi uriase pe deasupra noastra, asa ca ne ascundem si tragem alte si-alte pleoape peste ochii nostri inchisi, in asteptarea unor caraghiosi de feti frumosi ce n-au fost niciodata cu dacia catre Eforie."

_____________

"...sa-ti adun chipul din franturi de ganduri, sa nu stiu cum te cheama, sa nici nu-mi pese, sa-ti culeg vocea de prin corzi si clape, sa nu stiu pe cine ai mai iubit, sa nici nu-mi pese, sa te duc, naiv, descult si renascut, intr-o mansarda mica, sa-ti cant, sa-mi canti, sa ne pictam cu acuarele, sa ne ploua, sa ne ascundem, sa ne aratam, sa ne privim cu ochii inchisi, sa nu stim ce-o sa urmeze, sa nici nu ne pese, sa nu avem oglinzi, sa nu avem pantofi, sa mancam paine goala, sa fim prea emotionati ca sa adormim, sa ne fie frica, sa ne atingem fara trupuri, sa plangem copii si infiorati, sa fim prea fericiti si sa ne doara, sa nu ne punem intrebari, sa fim simpli si sa discutam prostii, sa soptim emotii in spatele cuvintelor, sa zburam, tu cu o aripa, eu cu cealalta, sa nu stim catre ce... sa nici nu ne pese."

______________

"Intinsi pe spate intr-un spatiu incert.
Lipiti unul de celalalt. Dupa ce apune soarele, cineva vine cu o guma si sterge linia fina dintre mare si cer. Marea si cerul se amesteca intr-o singura culoare. Asa si corpurile lor.
El si-ar face cazemata in buricul ei.
Ea – culcus deasupra buzei lui de jos.
- Hai sa facem un film despre doi oameni fericiti. Sa nu se intample nimic rau, nimic trist. Sa fie fericiti de la un cap la altul.
- Hai."



PS: Mai multe despre jamais vu. Dap,chiar exista! Si eu care credeam ca am descoperit cu starea asta mea de acum,un nou termen... :P





high school times :)