Domnița se legăna pe o pânză de păianjen.
Și fiindcă ea nu se rupea l-a chemat pe păianjen și l-a întrebat de ce nu se rupe. Păianjenul i-a spus că era un blestem în familia lui, o genă afurisită din care ieșeau numai pânze tari. Ceea ce făcea ca în loc de musculițe să prindă numai elefanți. Și ăștia erau imenși, ce să facă un biet păianjen cu niște elefanți? Îți piere tot cheful de sadisme și de ronțăială.
Dintr-una-ntr-alta, Domnița ajunse la Spiderman. Auzise păianjenul de așa un individ? Vag.
Ce, și dumnealui tot de elefanți avea parte? A, nu, Spiderman deviase puțin de la rasa lui de bază, se ținea de prostiile omenești.
Nu, păianjenul nu știa dacă prostia la om e mai mare decât la păianjen. Dar la porc? De ce porc. A, păi nu știa păianjenul că există și Spiderpig?
Păianjenul își făcu cruce, se învenină din toate puterile, și într-un moment de poftă, o-nțepă pe Domnița, iar apoi leșină de rușine. Domnița leșină și ea de oftică.
Și rămaseră așa leșinați până în episodul următor pe care n-o să-l mai scrie nimeni.
MoloKo - Fun For Me
2 comentarii:
spiderpig? :))
Mi-l si inchipui!
ce-ti mai schimbi tu "pielea"!
Trimiteți un comentariu