vineri, 24 octombrie 2008

Fara cuvinte

Ma gandeam zilele astea sa-mi sterg toate insemnarile. Ma mai gandesc inca.
Este amuzanto-trist ca incheierea ar fi cauzata de aceleasi motive pentru care a inceput totul.

In urma unei nopti albe m-am ales cu o serie de concluzii, si desi ma tot feresc sa ajung in astfel de situatii, ma gasesc, totodata, neputincioasa in fata inevitabilului si tot ajung sa concluzionez ceva, orice, fie si numai de dragul meu si al linistii mele mentale.
Ma duc sa ma plimb putin, apoi ma intorc sa notez doua dintre concluzii, cele care isi au locul aici.

Nu exista revelatii.
Revelatiile sunt un efect cinematografic, un pretext pentru a schimba rapid destinele eroilor, un artificiu pentru economisirea timpului in naratiune.
In viata destinele se schimba prin inlantuiri de decizii minore: sa raspunzi la un mail, sa te urci in 43 si nu in 40, sa trimiti un mesaj sau sa porti o rochie verde si nu alta...
Revelatiile nu exista...le astepti totusi, ai vrea sa existe...
Pot fi usor confundate cu momentele de absoluta luciditate, dar nu exista.

il priveam...pentru o clipa mi-as fi dorit ca Dumnezeu sa existe si sa treaca discret pe langa noi lasand in urma lui o revelatie comuna... dar asta nu se intampla nici macar in filme.

"ce anume te-a facut sa plangi patru ore fara incetare?", m-a intrebat cineva, ajutandu-ma sa cobor din tren, acum doi ani.
In noaptea asta cineva mi-a pus o intrebare asemanatoare (ce coincidenta surprinzatoare!)...raspunsul e acelasi!
Pentru ca nu exista revelatii.

Apoi, am mai concluzionat ca...

Folosesc prea multe cuvinte. Vorbesc si scriu mult (si uneori prost). Prea multe SMS-uri, prea multe telefoane, prea multe mailuri. Blogul asta este un exemplu perfect. Greseli de stilistica, texte subtiri, insemnari doar de dragul de a spune ceva. Stiu ca asa sunt, ca presupozitie, blogurile: directe, ne-prelucrate, ne-literare. Insa pe mine tipul asa de sinceritate, spontaneitatea verbala “la minut”, ma lasa rece. Sunt foarte exigenta cu altii, dar fara sa imi dau seama am coborat standardele in privinta mea.

Trebuia sa fie un exercitiu de stilistica (nu doar literara) si vanitate, dar undeva pe drum s-a pierdut stilul. Teama imi e ca am pierdut din stil si in altele.

Cuvintele au magia lor. Trebuie sa le folosesti cu respect si grija, sa te apropii de ele cu solemnitate. E nevoie ca in orice ritual, de un anumit ritm, precedat de tacere. Ori asta lipseste din ce fac in ultima vreme. Ma joc cu propozitii ca o maimutica cu bilele colorate; uneori indemanatic, alteori blazat, intr-un mod perfect inconstient in raport cu natura intima a subiectului distractiei.

Vreau sa tac, vreau sa reduc cat mai mult din cele de mai sus, vreau sa folosesc cuvinte doar atunci cand nu se poate altfel.

video si melodie care ma faceau sa plang, cred ca si acum se intampla asta,insa din alte mnotive in legatura cu alte concluzii, cu lucururi in care nu mai cred...

4 comentarii:

. spunea...

Si eu am incetat sa-mi mai iau in serios revelatiile :)

Sunt adorabile desigur, pentru ca aduc raspunsuri, iar aceste raspunsuri la intrebari care framanta, simplifica multe, limiteaza adevarul si asta ne usureaza. Pare obositor sa cuprinzi un adevar fara margini.

Avem nevoie de revelatii. Avem nevoie de principii, valori personale, vise si orice da legitimitate existentei noastre.

Totusi, in cazul meu, am observam ca pe masura ce trece timpul toate aceste dovezi de viata justa, se modifica. Un principiu ia locul altuia, iar un vis isi pierde din energie pentru ca altul sa rasara mai
puternic.

Momentam mi-am gasit linistea in detasare. Detasare de tot, inclusiv de mine. Aparent, adevarul nu mai are nevoie sa fie limitat sau personalizat. Orice poate fi adevarat si nu sunt in masura sa judec asta. Viata nu mai trebuie sa fie legitimata in vre-un fel.

Pfu... atatea cuvinte!

Anonim spunea...

Nu ti-ai pierdut din stil, dimpotriva...

Anonim spunea...

The sweetest thing u are!

Sing along with me: :)

"Haaaa haa a, Oooh Ooh

My love she throws me like a rubber ball
Oh oh oh, the sweetest thing
She won't catch me or break my fall
Oh oh oh, the sweetest thing
Baby’s got blue skies up ahead
But in this I'm a rain cloud
You know she wants a dry kind of love
Oh oh oh, the sweetest thing


I'm losing you
I'm losing you
Ain't love the sweetest thing


I wanted to run but she made me crawl
Oh oh oh, the sweetest thing
Eternal fire, she turned me to straw
Oh oh, the sweetest thing
I know I got black eyes
But they burn so brightly for her
This is a blind kind of love
Oh oh oh, the sweetest thing


I'm losing you
Whoa haaa, I'm losing you
Ain't love the sweetest thing

Ain’t love the sweetest thing (background)
Ain’t love the sweetest thing (background)
Ain’t love the sweetest thing (Bono)
________________

Ahhhh haaa haaaa
Ahhhh haaa haaaa

Blue-eyed boy meets a brown-eyed girl
Oh oh oh, the sweetest thing
You can sew it up but you still see the tear
Oh oh oh, the sweetest thing
Baby's got blue skies up ahead
But in this I'm a rain cloud
Ours is a stormy kind of love
Oh oh oh, the sweetest thing

Do do do do , do do do do(rest of group)
Do do do do , do do do do(rest of group)
Do do do do , do do do do(rest of group)
Do do do do , do do do do(rest of group)
Do do do do , do do do do(rest of group)
The Sweetest Thing (Bono)
Do do do do , do do do do(rest of group)

Ooh Ooh The Sweetest Thing" (Bono)


http://www.youtube.com/watch?v=Xwk8IXi2tNs

Anonim spunea...

tare opinia lui Stefan despre legitimarea vietii...
m-a facut sa ma gandesc la cat de multe repere avem nevoie ca sa ne desfasuram existenta---prea multe! :D