Carnetelul cu Winnie the Pooh

Imi cautam un carnetel micut pe care sa-l port la mine sa mai notez una-alta si am gasit un carntel atat de frumos cu Winnie the Pooh. Stiu si de la cine l-am primit cadou. N-am scris decat cateva pagini in el, dar m-am induiosat cand am gasit si o poezioara siropoasa scrisa de mine din nu mai stiu ce motive.

Pe prima pagina erau cateva versuri din "The scientist, Coldplay":

I was just guessin’,

At numbers and figures,

Pullin’ the puzzles apart..
Questions of science,

Science and progress,

Do not speak as loud as my heart.

Come back to haunt me,

Oh and I rush to the start

Runnin' in circles

Chasin our tails

Comin' back as we are

Pe a doua pagina era un citat din D.H Lawrence:

Cei care cauta dragostea nu-si gasesc decat propria nedragoste. Nedragostea insa nu gaseste nicicand dragoste; o gasesc doar cei care iubesc, iar acestia nu trebuie s-o caute.

Si ta-na-na...pe cea de-a treia pagina si ultima scrisa din carnet, urmatoarele versuri pline de simtamant:

Te-am cautat in altii

Si te-am pierdut in mine,

Renunt acum

Cautarea nu-mi mai vine.

Te-am cautat in altii

Dar m-am gasit pe mine

Surprinzator ca n-am stiut

Cum eu intotdeauna

Te-am avut...

Hai ca m-am facut de ras!

Cred despre mine ca am un romantisim mai sofisticat, dar imbratisez cu drag regasirile astea cu mine din trecut, si-mi dau seama ca maturitatea emotionala e un lucru tare ciudat si ca nu mereu e de dorit. Nu stiu daca ma reprezinta dar nici nu vreau sa neg aceste manifestari ale mele. Dincolo de asta, cred ca eram indragostita sau ceva. Poate ca inca mai sunt si nu stiu.

Am sa port carnetelul cu Winnie the Pooh la mine, oricum.