E foarte ciudat cum in situatii de criza (crizele mele sunt dese si autodeclansate), memoria selecteaza unele informatii care, desi vagi sau incomplete au un fel de efect revelator.
Astfel ieri noapte, in mijlocul unei discutii cu un prieten, mi-am amintit de ceva foarte voalat de la orele de fizica din liceu. Ceea ce in mintea mea era formulat drept teoria incertitudinii era de fapt,(asa cum am descoperit ulterior in urma unei mici cerecetari), Principiul Incertitudinii, un principiu al teoriei cuantice, formulat in 1927 de Werner Heisenberg. Acesta postuleaza imposibilitatea determinarii precise si simultane a unor parametri. Impulsul si pozitia unei particule, energia si coordonata temporala corespunzatoare acelei energii sunt doua cite doua, astfel de parametri.
Rigurozitatea cit mai mare a determinarii unuia dintre ei va atrage dupa sine imposibilitatea determinarii precise a celui de-al doilea.
Daca, spre exemplu, se poate determina cu probabilitate maxima impulsul unei particule elementare, probabilitatea ca si pozitia ei sa fie cunoscuta scade la minim. Mai simplu spus nu poti sti si pozitia unui obiect si directia in care el se misca in mod simultan, si extrapoland, cred ca se poate pune si omul sub aceleasi considerente.
Astfel am ajuns sa ma intreb foarte profund ce imi doresc eu sa determin mai precis- pozitia unui om sau sensul in care el evolueaza.
Desi nu mi-am formulat foarte clar niste argumente pentru fiecare ipoteza in parte tind sa cred ca ceea ce ma intereseaza mai mult e sensul de evolutie.
3 comentarii:
ce spui mai fata tu aici?
Ce face liceul asta din om!
Nu o sa-mi dau copii la scoala sa nu ajunga ca tine!
:))
Eu zic ca mai bine ii dai la scoala, sa nu ajunga ca tine si sa nu scrie corect romaneste.
De exemplu sa scrie "copii" cu 2 "i" cand ar trebui cu 3.
m-ai prins!
Trimiteți un comentariu